apatie

Fără nicio explicaţie.
Încep să-i înţeleg pe oamenii care se plictisesc.
Nu am rezoluţii pentru 2010. Nu am avut nici pentru 2009 şi a fost mai bine ca niciodată. Dar am nişte dorinţe:
Să nu mai dau de veleităţi superficiale: critici literari, poeţi, bucătari şi cofetari, de fotografi m-am mai plâns. Să fie amatorism asumat şi afişat cu entuziasm. Să nu mai citesc cu muffins şi cu lemon grass, să nu mai am în faţa ochilor specialişti în bucătării locale (of, am citit o critică despre bucătăria mexicană şi citeam texmex în fiecare cuvinţel plus o proastă traducere a cine ştie cărei căutări pe google), nici copii ale Sartorialistului, nici superficiali nedeclaraţi ca mine.
Să mă pun pe treabă, să nu mai scriu cu sfert de măsură, fără introducere, cuprins, o intrigă micuţă, o concluzie babană şi originală. Oh, am reuşit să-mi îmbunătăţesc toleranţa şi netrasul de concluzii pripite (unde? ce scrie mult mai sus?)
Să vă dezvălui un secret în fiecare povestioară.
De exemplu pe tanti Cruz care ne face curat oarecum în casă nu o cheamă aşa. Am descoperit ieri când i-am văzut actele. O cheamă Cruzecita: Cruciuliţa. Mi-am adus aminte de tovarăşa Cruciţa S...u de la pionieri. Ain't that cruel???????