pompierii?

decembrie calduros, in Ciudad de Mexico.

Tovarasii sindicalisti de la Lumina si Forta (Luz y Fuerza- sindicatul de 40 de mii de membri desfiintat din voleu de presedinte, pentru ca se demonstrase ca pe langa banii luati legal si mai ales cu japca de la consumatorii de energie electrica, domnii sefi de sindicat mai cereau si subventii de la stat, ca sa le ajunga de luxoasele cluburi de recreatiune pe care le ridicasera in ultimii ani. Aveau si terenuri de golf: satul de atatea fire, firicele si tensiuni si gauri prin pereti sa treaca toate cele, sindicalistul sa poate sa dea si la gauri in gazon.) au venit si pe strada noastra cu protestele. De o luna si ceva, de cand cu nu prea constitutionala decizie de a le fi luata jucaria, oamenii astia protesteaza: prin centru, pe marile artere cat sa creeze haos in deloc ordonatul trafic matinal, de pranz si , uf, de seara. Iar acum si la noi in cartier, color si in direct de la fata locului. Sa stie si strainezii(ca predomina blonzii pe aici) ce nacajiti sunt ei. Sunt, nu contest, dar daca siarda seama ca pe deasupra mai sunt si masa de manevra, s-ar simti rau. Cel mai cel a fost ca masina cu nenea cu "¡compañeros!", boxele si megafonul s-a oprit langa frumosul parculet de Craciun amenajat de Coca Cola (is the music). Era o atmosfera tovaraseasca, ce mai!

Dar poate va intrebati ce e cu titlul. Pai los bomberos no tuvieron que llegar, adica n-a fost nevoie, ca am dat eu drumul la apa peste pocinog: in timp ce asteptam mailul de la guglea ca am cumparat http://monicamicu.com/ , ca sa mut blogul, sa ma fac om cum mi-au cerut altii, ma gandisem sa dezinfectez niste ustensile cu care imi micsorez unghiile, ca sa pot tasta mai vioi.
Ca la carte: intr-o oala pe care o folosesc doar pentru din astea, in tifon, sa nu ma deranjeze clinchetul, pe foc mic, sa moarta toti microbii, muriti, ma! Si apoi mirosul de fum, desurubat capacul, tifonul negru si o scanteie rosha amenintatoare. Acum pute in tot palatul, sper sa nu se sperie vecinii nemtalai, fiinte corecte care invata spaniola pe terasa, in gura mare, cat sa-mi pun eu botnita, ca tare mi-a placea sa spun: nu asaaa!