de-ale vorbirii in America Latina

Eram la începuturi, aici în Polanco(1) şi, cum aveam de mers încotro nu ştiam dar era evident că e pe aproape (strada Schiller, mai exact) am sărit într-un taxi în care ştiam că pot avea încredere şi i-am zis şoferului ce gînduri curate aveam. Atâta mi-a trebuit să-i spun lucrul nemţesc!
Chiller? Tşiler? Să o luăm pe strada care străbate cartierul şi vom vedea ce şi cum pe măsură ce mergem, îmi zice. Nu puteam să-l contrazic, că eram nouă în zonă. Vede Aristotel, Arhimede, Tennyson, Dumas şi tot aşa, i se pare nedrept pentru cultura locală, pînă ce traversăm Lope de Vega. Ăsta-i de-al nostru, mexican! mi-a zis bucuros şi n-am vrut să-l contrazic.

***

Trebuie să ne oprim din a-i mai vedea pe A. şi A, rîdem prea mult împreună şi aseară era ori să mor ori
să-mi facă un tinerel apărut din senin o frumoasă şi eficientă manevră Heimlich. Aflăm de la A. că şi mexicanii, cînd dau de un nume propriu străin lor, îţi cer să-l spui pe litere. Mi se pare corect. Numai că noi avem un cod pe care aici nu-l putem folosi, zău dacă mi s-ar părea lămuritor să spun răspicat B de la Bogdan, iar ei nu au niciun cod. Sau il putem deduce împreună, din moment ce localnicii, cu cît sunt mai sus pe o scară profesională , cu atît au mai mare darul să-ţi explice cu V de la vaca, P de la pendejo şi tot aşa. Si ei vorbesc serios. Eu vorbesc cu geografie locala, sa fie clar, la faza asta nu vreau sa ma adaptez.

***

Argentinienii, cum poate deja ştiţi, au, în mare parte, strămoşi italieni. Emigranţi care au fugit de sărăcie încotro au văzut cu ochii (NU). Aşa că de la fotbalistul Caniggia la bucătarul De Santis, poartă cu mîndrie numele strămoşilor.
Banc: s-a dus un argentinian la Roma, a luat cartea de telefon şi a fost fericit: numai şi numai argentinieni pe acolo, ce bine!

___________

1.cartier în vestul oraşului Ciudad de Mexico ale cărui străzi poartă numele unor personalităţi: de la preşedintele ceh Masaryk(n-am reusit sa aflu de unde atata apreciere pentru el si pentru Iosip Broz Tito pe aici) la antici (Homer, Horaţiu, Aristotel, Seneca, Sofocle, Socrate, Cicero) şi la niste literati mai apropiaţi vremurilor noastre.

2, stau prost cu diacriticele la postul asta, s-a stins din senin aparatul care le are si pe asta nu am, simplu si urat.