...lucrurile care se intampla in Romania se vad urat.
Nu atenueaza vestile cu stres, boli, slujbe pe duca nici macar ploaia mov de flori de jacaranda (e primavara- vara, au inflorit iar!).
Posta mexicana functioneaza dupa cum circula zvonurile:
nu ridica nimeni corespondenta din cutiile de pe strada, daca miracolul se intampla plicurile zac in saci prin oficiile postale pana cand se milostiveste cineva sa trieze corespondenta. Apoi urmeaza zborul peste Ocean. Plicurile se desfac usor si calatoresc singure. Pasari de hartie. Altfel nu imi explic de ce niste lucruri trimise catre voi la inceputul lunii nu au ajuns inca, desi pe de alta parte ma felicit pentru niste vederi trimise cu doua saptamani in urma pe care faceam urari de 8 martie, Paste si Rusalii. Or sa ajunga la tzanc, ce mai!
Nu avem dulciuri in casa si, ca romanul care se streseaza ce pune pe masa cand vin musafirii (nu vin, stati linistiti), am cumparat ieri niste ciocolata. Am si gustat-o, doar nu era sa pun porcarii in fata oamenilor care nu vin. Urat gust.
Sa nu va lasati niciodata de ciocolata! Daca puneti gura pe asa ceva dupa abstinenta e groaznica!
PS: imi place zmeura, de asta nu ma las. Si daca ma transform in urs? O sa ma cheme Danut?
Nici din Romania nu se vad prea bine vestile proaste.
RăspundețiȘtergereMacar aici se pare ca merge posta. Mai mult, am fost ieri la posta si am gasit o functionara amabila, draguta si zambitoare. Mi s-a facut frica...
normal ca ti s-a facut frica. asa ceva nu exista. era o fantoma.
RăspundețiȘtergereDa, parcă ţi s-ar potrivi Dănuţ...
RăspundețiȘtergereEu imi iubesc oamenii sufletului meu lasati in patria muma. Si totusi uneori mai ca nu imi vine sa pun mana pe telefon: nu stiu ce sa fac sa usurez povara vestilor de care vorbeai si tu :( Serios, randurile tale nu fac decat sa imi confirme ca negura e peste o mare parte dintre sufletele de acasa
RăspundețiȘtergere:(( Nu stiu cat mai esti la zi cu vestile din EFM/ despre oamenii care au fost candva pe acolo...sau poate ca e mai bine sa nu... Si totusi ce sa faci cand ti se strange inima? Monique, bucura-te de florile mov. Pup u
Ai mincat 100% cacao? sau 95%? Ca aia mi se pare ceva la care bizoniezi antrenament.
RăspundețiȘtergereInsa, ce doresc eu, e sa povesteshti despre jacaranda. Miroase? Cam cum?
Rareş, tu ştii bancul cu ursul Dănuţ? (O sticlă de bere se întâlneşte cu un ursuleţ care mânca liniştit zmeură, în pădure. De bucurie, sticla îi spune: hei, pe mine mă cheamă ca pe tine! Ursuleţul, fericit: te cheamă Dănuţ?)
RăspundețiȘtergereAlina, nu mă speria şi tu! Stai că trimit mail.
Vera, jacaranda sunt cam aşa. Ciucalata avea cam 70,că era pentru mosafiri:))) pe vremuri îmi plăcea una descoperită în Barcelona: 100% dar cumva cu mult unt de cacao, nu era de speriat.
Ah, deci dacă eu am trimis un plic din România în Mexic, pe 4 martie și încă nu a ajuns, să nu-mi fac griji? Zace pe undeva într-un oficiu, până când cineva s-o îndura să-l trimită la destinație? Betooon... :P
RăspundețiȘtergereMonica, pe cât e de bun praful lor de ciocolată (din Chiapas, normal!), pe atât de infectă le e ciocolata ca produs finit. Eu le-am cerut ciocolată amară, iar vânzătoarele (nişte mexicance din alea care se hlizesc excitate când văd masculi albi europeni) încercau să-mi explice că e oribilă, că nu cumva, că e prea amară. Încăpăţânat, am cumpărat totuşi; era aidoma ciocolatei dulci de la noi, dar foarte nerafinată...
RăspundețiȘtergereBăi, aşa tânjesc după un guacamole...