Că s-a desăvârşit aici suprarealismul nu aţi protestat. Ruşine!Dovadă că ştiţi că o planetă întreagă rezonează cu povestea asta. Probă mai mult decât evidentă: o frumoasă expoziţie René Magritte organizată, până în luna iulie, în Palacio de las Bellas Artes.
152 de exponate ( picturi, desene, litografii, fotografii si filme realizate in 40 de ani de carieră) împrumutate din muzee şi colecţii particulare cum rar se vor mai întâlni vreodată, săli interactive, poveşti, mere,paseri, pălării şi umbrele, pipe nu, cretă colorată.
Magritte îl vizita pe Edward James (englezul excentric din povestea precedentă, aici dovada, sub forma unui portret, pentru că nu se eliberau chitanţe ) în 1937. Nu cred să fi discutat fotbal ori agricultură. Cert e că şi Magritte avea să fie sprijinit moral şi financiar de către James.
Suprarealismul zilei: la o expoziţie de asemenea anvergură nu e permis să iei notiţe, în caz că te ştii amnezic şi nu vrei să uiţi ce vezi sau vrei să aprofundezi pe urmă povestea.
Zbiri care îţi suflă în ceafă, vizitatori care te calcă în picioare, La ieşire, de vânzare la 540 de pesos (30 de euro, nu mai puţin, aici era motivul interdicţiei!!!) catalogul expoziţiei, cu laude exagerate (acum îmi dau seama cât de bine stăm cu modestia în România) la adresa unor personaje şi instituţii despre care ştii exact că nu au mişcat prea multe degete pentru expoziţie. Doar că numirile directorilor de muzee le face cineva, nu?
mai supra decat suprarealismul!
RăspundețiȘtergeresupraelastic de enervant! o ora am respirat greu de nervi!
RăspundețiȘtergere