trivia (lităţi), bere cu miere şi antren

Cum nu prea sunt mulţi românii cu care mă văd aici şi mexicanii îmi sunt din ce în ce mai departe (am hotărât să nu mă mai pun cu diferenţele culturale), ne vedem cu alţi străinezi ca şi noi  în tot felul de contexte.
Suntem la uite atât de puţin să punem de o brigadă artistică, de o orchestră, de un grup de grădinari amatori dar cel mai cel, pentru că deja s-a întâmplat, frigem creiere împreună în seri frumos organizate cu titlu nebombastic încheiat în quizz.
La seri din astea am învăţat că trebuie să ajungi primul, important e să stai la o masă cât mai mare şi cât mai departe de duşmani, pentru că nu ştii niciodată când te entuziasmează că ai găsit un răspuns şi te trezeşti că îl spui cu voce tare deşi proba e scrisă.
Aşa a şi fost dar pentru că în oraşul acesta mişună vreo 20 de milioane de oameni, traficul e pe măsură şi nimeni nu poate/vrea să-şi aproximeze marja de întârziere, concursul începe şi te trezeşti că racolezi oameni rămaşi pe dinafară ca să faci o echipă.
Aşa că am fost: uruguayanul contabil care desena cu mult sârg pe fiecare foaie ( jumătatea de sus, mai exact, deci ceva elegant şi discret) numele echipei: ţestoasele ninja, aveam să aflăm la sfârşit de ce, în loc să transforme pe loc numere decimale în binare, de a trebuit să închid ochii, să mă concentrez şi să port eu pe umeri greutatea întregii planete.cu succes!
Sau americanca de la care aşteptam să ghicească din ce capodopere ale literaturii americane (despre care am aflat doar în româneşte) vin anumite citate şi care ne-a putut spune doar cum se cheamă soţia lui bradpitt.
Sau austriaca de la care am fi vrut să recunoască forma propriei ţări, chiar dacă răsturnată, şi ne-a zis că sigur nu e în Europa acel stat.
Sau un ITst canadian care stătea şi bolborosea ca să afle suma unghiurilor unui triunghi în timp ce eu mă gândeam cu groază că vine proba din sport unde planeta îmi poate cădea de pe umerii fragili în timp ce scriam lejer 180 şi mă gândeam de ce stochez asemenea informaţii, când uite, soţia lui aia, cum o cheamă, e Portia di Rossi.
Iar eu? mai fac mult pe deşteapta? Am ştiut până şi faptul că SvenGoranEricson pleacă în Cote d'Ivoire, răspunsurile la două din cele zece întrebări despre câini în literatura universală, am calculat în cât timp moare un tip scufundat la o anumită adâncime în apă neînvolburată şi am sperat mereu că vom câştiga, să pot face eu întrebările pentru concurs, nu nevasta vocii care ne-a torturat din boxa de deasupra capului.
Ce e cu berea cu miere? Am beut.Atunci, nu acum.
Dar de ce am lipsit?? laptopul nu avea probleme la ventilator, cum pusesem diagnosticul, ci nişte circuite prăjite. Acum e bine doar că eu stau mai rău. O viroză ciudată care la mine se manifestă doar cu febră, în timp ce anturajul a avut grave probleme digestive.Circulă virusul în aer, nu pot da vina pe nimeni pentru contagiere, mi s-a zis. E cald, nu mai plouă accidental şi de afară se aud nişte bubuituri urâte. Pe 3 mai nu se sărbătoreşte nimic, dar vine 5 şi bătălia de la Puebla! Până şi în Chicago am văzut publicitate la bere cu trimitere la 5 de mayo!