drumul catre vest trece prin est

Salutări de la Tîrgu Mureş, unde luna iunie se trăieşte în pulovăr. Săptămâna aceasta, cel puţin.

Ce e cu titlul, Monica?

Oglinda perfectă a drumului parcurs de la  Roma către urbea natală: Roma- Bucureşti- Cluj, zbor de 50 de minute care a ajuns, graţie vremurilor tulburi care inundă ţara, unul de 16 ore, dacă pun în calcul aterizarea pe Mihail Kogălniceanu, aşteptatul bagajelor de la cală, al şoferilor de autocar, drumul de 25 de km până la Hotel Perla, 3 stele, Mamaia, somnul de două ore, trezitul buimac şi răspunsul cu "si!" la telefonul de la recepţie menit să mă trezească, târâtul celor 23 de kilograme plus alte 10 înapoi la autocar, pe ploaie, drum la aeroport, aterizare la Cluj, drum cu maşina până în târgul local. 

Aici s-ar fi cuvenit un colaj paparaţii. Printre pasageri, un domn la 40 şi de ani, cu cordeluţă neagră, cerc din plastic. Eu mă uitam fix la ea şi după mult timp mi-am dat seama cine era purtătorul.

Clujean care lucrează în Bucureşti şi care se gândise, ca şi mine, că mai bine 50 de minute pe avion plus orele de aşteptare de dinainte decât mers cu trenul de noapte.

Şi aici, ce? Neputinţă în faţa hainelor îndesate în geamantan cu ochii pe Accuweather si canicula din România. Dar am o mamă strângătoare şi dimensiuni deloc diferite faţă de cele de acum 15 ani aşa ca dacă mă vedeţi 90istă pe stradă sunt eu, Monica, un călător neadaptat.