Mi-e foarte ruşine de voi. Nu mă mai mână prea multe în lupta bloggeristică: nici banii, nici computerul nou, nici biroul cu vedere la clădirea de vizavi, nici frigul şi ploaia (ieri a curs apă din ceriu timp de 10 ore pe ceasul celor care au publicat aseară ştirea).
Intru în ceva depresie autumnală şi nu mă susţine nimicuţa.
Am fost ieri la două expoziţii deschise în Muzeul Poliţiei (în centrul istoric mai puţin populat, acum că tot plouă): Criminali în serie şi Vampiri şi alte alea, unde am citit despre "strogoi" (n-aveam un marker la mine să schimb acolo pe panou), Vlad Ţepeş, Elisabeta Bathory şi proiectul parcului Dracula despre care acum şi mexicanul de rând ştie că nu se mai face, Vampirul din Brooklyn şi multe alte creaţii ale minţii oamenilor înspăimântaţi. Cel mai documentat subiect a fost cel despre chupacabras, cu poze, dar cel mai juicy mi se pare în continuare despre vampira malaiezeană care, în nopţile când o ia razna, îşi desprinde capul de corp cu tot cu organele digestive şi o ia la zbor prin pădure. Dacă daţi de ea, nu uitaţi să o ademeniţi într-o pădure mai ţepoasă, ca să moară singură, în zbor. Altă cale de scăpare nu e. Am învăţat tot felul de alte remedii şi, la ieşire, am căutat o carmangerie, să ne punem pe mâncat. O minte mai puţin afectată de vizita la muzeu a zis să mergem, totuşi, la Cazinoul Spaniol.
La parter o expoziţie a pictorului Octavo Ocampo, din Oaxaca.
Trebuie neapărat să-mi port cizmele pomenite în postul precedent dar zău dacă-mi vine în cap unde să mă duc: la biserică, la centrul comercial, numa aşa, pe stradă. Ultima variantă a devenit iar periculoasă după ce joi, la vreo 300 de metri de aici, un bătrân ţicnit la cap a ieşit pe stradă cu pistolul şi a început să tragă. Informaţiile nu sunt complete, peste tot am citit că a tras dar nu ştiu dacă în sus, în oameni, în copaci. Şi nu ştiu nici unde l-au dus: la mititica sau la 8+1 de aici.
Vă doresc o săptămână răcoroasă, trimiteţi nişte grade Celsius încoace, mulţumesc.
Intru în ceva depresie autumnală şi nu mă susţine nimicuţa.
Am fost ieri la două expoziţii deschise în Muzeul Poliţiei (în centrul istoric mai puţin populat, acum că tot plouă): Criminali în serie şi Vampiri şi alte alea, unde am citit despre "strogoi" (n-aveam un marker la mine să schimb acolo pe panou), Vlad Ţepeş, Elisabeta Bathory şi proiectul parcului Dracula despre care acum şi mexicanul de rând ştie că nu se mai face, Vampirul din Brooklyn şi multe alte creaţii ale minţii oamenilor înspăimântaţi. Cel mai documentat subiect a fost cel despre chupacabras, cu poze, dar cel mai juicy mi se pare în continuare despre vampira malaiezeană care, în nopţile când o ia razna, îşi desprinde capul de corp cu tot cu organele digestive şi o ia la zbor prin pădure. Dacă daţi de ea, nu uitaţi să o ademeniţi într-o pădure mai ţepoasă, ca să moară singură, în zbor. Altă cale de scăpare nu e. Am învăţat tot felul de alte remedii şi, la ieşire, am căutat o carmangerie, să ne punem pe mâncat. O minte mai puţin afectată de vizita la muzeu a zis să mergem, totuşi, la Cazinoul Spaniol.
La parter o expoziţie a pictorului Octavo Ocampo, din Oaxaca.
Trebuie neapărat să-mi port cizmele pomenite în postul precedent dar zău dacă-mi vine în cap unde să mă duc: la biserică, la centrul comercial, numa aşa, pe stradă. Ultima variantă a devenit iar periculoasă după ce joi, la vreo 300 de metri de aici, un bătrân ţicnit
Vă doresc o săptămână răcoroasă, trimiteţi nişte grade Celsius încoace, mulţumesc.
Ofer eu niste grade Celsius. Aici e oribil cand peste umezeala cvasi-permanenta vine si caldura. Intre un relativ confort si imposibilitatea de a respira diferenta e de 5-6 grade, nu mai mult.
RăspundețiȘtergeretie nu iti e dor niciodata?
RăspundețiȘtergeretu ai prieteni suficienti acolo? mie mi-au trebuit 10 ani sa imi fac doi prieteni aici.
cred ca sunt mai multi factori la mijloc: am plecat din orasul natal la 18 ani si eram, inainte sa fi venit incoace, putin lipsita de radacini.
RăspundețiȘtergereapoi nu eram extrovertita, cu mii de prieteni,inainte, mai degraba workoholica.
prietenele mele au plecat, pe rand, din tara, inaintea mea.
stiind ca afara nu se fac usor prietenii am venit aici cu asta in cap si totusi m-am ales cu un grupulet mic de oameni cu care ne vedem, impartasim aceleasi idealuri, radem mult. habar nu am daca pot suna la vreunul dintre ei la 2 noaptea sa ma duca la spital dar ma linistesc stiind ca poate e chiar mult pentru mexic. aici prietenia aparenta si zambetele nu lipsesc dar toate intalnirile se termina cu "te sun eu!" iti imaginezi pe ce ton.
e greu, dar plusuri si minusuri sunt peste tot. nu ma mai amari si tu!
pe aici e inca soare si sunt f vesela mai tot timpul. m-am si bronzat putin :) deci vino in vizita acum, cat e frumos afara.
RăspundețiȘtergereDepresie autumnala si la Cluj, unde ploua si e frig de trei zile, de zici ca e mijlocul lui noiembrie.
RăspundețiȘtergereNoi nu avem pistoleros pe aici, doar loaze necoapte cu Mercedes-uri care ne incanta cu muzica populara la 2 noaptea si un cotoi amorezat ce-si face cunoscuta dragostea de la apus si pana in zori. In ambele cazuri, din nefericire, usturoiul s-a dovedit a fi ineficient.
Am avut cele mai bune intentii si v-am trimis niste grade, dar se pare ca le-au interceptat rusii si le-au folosit ca sa doboare recordul de caldura din 1920.
Si afara ploua, ploua... si-i trecut de ora noua...
Mimi si Doux Reve, va multumesc, azi m-am imbracat de iarna *(europeana) si am avut 28 de grade. cine fierbea in masina?
RăspundețiȘtergere