Unde scriam şi de 7 ori pe zi, e drept că prostii, nu vă uitaţi înapoi cu mânie dacă nu vreţi să vă fie milă de mine (v-a mai rămas după ...mai bine nu întreb) acum intru atât de des cât fac şi domnii de la blogspot vreo îmbunătăţire prin ograda-le.
Ce am mai făcut?
Mi-am luat nişte simpatice cizme din cauciuc, blio-turcoaz cu model cadrilat, erau şi la reduceri dar zău dacă pricep de ce reducerile în Mexic se sincronizează cu cele mondiale: se vindeau la preţ întreg cizmele astea când noi muream de cald şi le-au redus preţul taman când începu potopul. Nu-i nimic. 900 de pesos, dacă vă stătea pe limbă şi nu îndrăzneaţi. Concurenţa: cizme de cauciuc negre, bădărane, 120 de pesos, la supermarkt fix lângă îngrăşămintele pentru grădină (o dată în viaţă îşi ia omul cizme de cauciuc, de ce să duc cu mine prin istorie nişte unele mai ieftine, să mă arate de-alde EBA cu deştul?)sau Burberry, la vreo 2000, i-aş fi dat dacă n-aş fi avut în cap că asemenea lucruri vin şi cu un ciomag în cap, cine ştie la ce oră, aici în cartier, pentru portofelu-mi. Am mai avut eu nişte cizme de cauciuc la viaţa mea: roşii, din Republica Democrată Germană, cumpărate graţie domnului Frandeş de la Casa de comenzi, dacă bine mi-aduc aminte. Au fost luate în cinstea practicii agricole de la Hidrifaia unde, cu o găleata de 5 litri şi o forfecuţă pliabilă, cu o pălărie canadiană în cap trimisă din ţara siropului de arţar de Carmen, fata lui tanti Herta din Saschiz, mergeam să culeg struguri. Cu clasa, şcoala, diriga şi domnul director îmbrăcat ca un lord plecat la golf. No, şi cum acum am tot acelaşi număr la picior (îngrozitor, ori purtam 38 la 11 ani ori mi le luaseră mai mari! )am vrut să mi le aduc cu mine, că le ştiam puse bine, la Tîrgu Mureş. Doar că viaţa lor a luat turnura deosebită a deplasării la Ocna Mureş unde tocmai trecură viiturile,. Cizmele mele (care mă puteau însoţi prin peregrinări toată viaţa) au ratat un drum peste ocean si mi-au încălţat mătuşa care zău de credea că va pune aşa ceva în picioare, deşi cu natura nu te pui. Plus că aş fi avut la picioare istorie curată: diese Stiefel waren in der DDR gemacht! Nu-i nimic, mi-am luat cu mine un pulovăr cu etichetă la fel de istorică: fabricat în Republica Federală Germania. Trăiască tanti Herta, tanti Gredi şi cine ne mai trimitea pachet.)
Mi-am luat nişte simpatice cizme din cauciuc, blio-turcoaz cu model cadrilat, erau şi la reduceri dar zău dacă pricep de ce reducerile în Mexic se sincronizează cu cele mondiale: se vindeau la preţ întreg cizmele astea când noi muream de cald şi le-au redus preţul taman când începu potopul. Nu-i nimic. 900 de pesos, dacă vă stătea pe limbă şi nu îndrăzneaţi. Concurenţa: cizme de cauciuc negre, bădărane, 120 de pesos, la supermarkt fix lângă îngrăşămintele pentru grădină (o dată în viaţă îşi ia omul cizme de cauciuc, de ce să duc cu mine prin istorie nişte unele mai ieftine, să mă arate de-alde EBA cu deştul?)sau Burberry, la vreo 2000, i-aş fi dat dacă n-aş fi avut în cap că asemenea lucruri vin şi cu un ciomag în cap, cine ştie la ce oră, aici în cartier, pentru portofelu-mi. Am mai avut eu nişte cizme de cauciuc la viaţa mea: roşii, din Republica Democrată Germană, cumpărate graţie domnului Frandeş de la Casa de comenzi, dacă bine mi-aduc aminte. Au fost luate în cinstea practicii agricole de la Hidrifaia unde, cu o găleata de 5 litri şi o forfecuţă pliabilă, cu o pălărie canadiană în cap trimisă din ţara siropului de arţar de Carmen, fata lui tanti Herta din Saschiz, mergeam să culeg struguri. Cu clasa, şcoala, diriga şi domnul director îmbrăcat ca un lord plecat la golf. No, şi cum acum am tot acelaşi număr la picior (îngrozitor, ori purtam 38 la 11 ani ori mi le luaseră mai mari! )am vrut să mi le aduc cu mine, că le ştiam puse bine, la Tîrgu Mureş. Doar că viaţa lor a luat turnura deosebită a deplasării la Ocna Mureş unde tocmai trecură viiturile,. Cizmele mele (care mă puteau însoţi prin peregrinări toată viaţa) au ratat un drum peste ocean si mi-au încălţat mătuşa care zău de credea că va pune aşa ceva în picioare, deşi cu natura nu te pui. Plus că aş fi avut la picioare istorie curată: diese Stiefel waren in der DDR gemacht! Nu-i nimic, mi-am luat cu mine un pulovăr cu etichetă la fel de istorică: fabricat în Republica Federală Germania. Trăiască tanti Herta, tanti Gredi şi cine ne mai trimitea pachet.)
Şi uite aşa la vârsta şi importanţa mea stau şi vă spun cu cizme de cauciuc în loc să vă dau vestea ce agroaznică: dengue, ăla de care râdeam anul trecut când lumea tremura în faţa noii gripe, denghe, na! se răspândeşte alarmant: insecta purtătoare e tot mai puternică, unde anul trecut răzbea doar până pe la 1000 de metri deasupra mării acum au descoperit-o şi pe la 1800, ca să nu spun că în trei sectoare mai joase ale capitalei mexicane umblă reprezentanţii autorităţilor pe la oameni, să-şi acopere orice sursă de apă de prin curţi pentru că apa şi căldura sunt prietenele periculosului cărăuş.Să-mi ţineţi pumnii, că eu sunt sensibilă. Mulţumesc.
PS: ne-am luat bilete la Maldita Vecindad! trupa desfiinţată cu care v-am tot chinuit şi care se reuneşte pentru 25 de ani de la înfiinţarea unei anume săli de audiţie. Scump, dar ce frumos!
Iti tin pumnii sa nu ti se intersecteze drumul cu nedoritul denghe! Nu e de dorit o astfel de intalnire! Cat despre trupa mult indragita, distractie placuta!
RăspundețiȘtergereE chiar aşa rău la voi cu ploile de ai nevoie de ciubote?
RăspundețiȘtergere@Svea, multumesc! la voi e cald?
RăspundețiȘtergere@Beatrice: va trebui sa fac un filmulet. cand ploua se deschide ceriul, cad piscine de apa in capul oamenilor, trec masini si te uda leoarca din cap pana in picioare, autoritatile fac apel, la radio, sa nu mai arunce lumea gunoi pe strada ca vine vantul si il duce in canale care se infunda. am fost in centru si a plouat, ne-am refugiat undeva dar, cand sa traversam am mers 1 km in plus ca nu aveam chef de inot pe cel mai mare bulevard al orasului.