6 august 2010

povestea omului- câine

Stimul după stimul, iar m-am trezit râzând cu gândul la povestea omului- câine care a terorizat Via del Corso şi autorităţile atât române cât şi italiane.

Omul-câine (un cerşetor cu o deficienţă fizică oribilă: articulaţiile genunchilor se îndoiau  în direcţia opusă celei normale) îşi făcea veacul pe luxoasa stradă mai sus menţionată, cu vreo 3-4 ani în urmă, nu mai am ştiri despre el de atunci, iar municipalităţile din oraşele-cheie din poveste (cel în care cerşea şi cel în care urma să locuiască, în România, care era, de fapt, şi locul lui de baştină), mânate de toate gândurile pe care le puteţi bănui coceau stratageme pe zeci de foi, după lungi întâlniri, în urma cărora omul primise repartiţie pentru o casă şi ceva de lucru la Administraţia Parcurilor sau cum s-o fi numind exact.
Ce mai, îi croiseră omului o viaţă! Italienii îi croiseră şi cărare spre casă: avion şi tren*.
Doar că socoteala tuturor nu se potrivea deloc cu cea a omului-câine (nici nu ştiu dacă ştia ce i se coace) care, potrivit autorităţilor italiane, aduna 3-4.000 de euro pe lună.
Aşa că l-au dus la aeroport, l-au ştiut ajuns la casa lui, iar peste nici o săptămână, l-au revăzut din nou pe Via del Corso. Au respirat adânc şi zău dacă au mai scos bani pentru a repeta figura.
Pe el l-au ţinut minte pentru micul detaliu cu care smulgea lacrimi şi bănuţi trecătorilor. Câţi alţii, mai "discreţi" au ajutat la aruncat de bani pe fereastră?
Am şi eu o mică bucurie: ăştia de aici nu-mi pătează obrazul ţării-mumă. Dar şi de-ar trece gîrla... Stai, că aflu de la Beatrice (aici) că Oceanul se trece uşor. pfui, ce tevatură la ea în cartier/ oraş!
_____________________________________
*(vai, mi-am adus aminte de ştirile pe care le dădeam cu asemenea cetăţeni români întorşi din Franţa care anunţau ca tot acolo vor ajunge.)
Bookmark and Share

6 comentarii:

  1. Imi amintesc de omul-caine de pe vremea cand cersea pe Balcescu-Magheru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uf, da, vad ca nici oceanul si nici viza nu-s de netrecut. Deocamdata, e un caz izolat, altfel romanii au renume de oameni cu carte, seriosi si muncitori. Dar mi-e teama sa ma gandesc ce se va intampla daca desfiinteaza vizele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Lady IO, ma miram eu sa mearga pe Via del Corso asa, de la Turnu Severin.
    Beatrice, dar cum de s-au gasit 4 si asa de tinere? astept sa ne spui cum evolueaza lucrurile. si chiar asa, de ce se vorbeste abia acum*(de vize, nu?)

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta ma intreb si eu, cum au ajuns asa, in grup? Povestea e deja ingropata, nu mai vorbeste nimeni de ea. Ma bate gandul sa sun eu la politie sa cer detalii, daca tot mai am legitimatia aia care imi da dreptul sa intreb :)

    RăspundețiȘtergere
  5. O fi acelaşi ca şi cel care-şi făcea veacul la sfârşitul anilor '90 la intersecţia Ştefan cel Mare cu Calea Dorobanţilor? Ţiganul care mergea în patru labe deoarece avea genunchii curbaţi "în spate"?

    RăspundețiȘtergere
  6. Beatrice,ai putea suna, zic gandindu-ma la ce fac domnii de la consulat. Ei n-or fi in tema?

    A., sau e acelasi sau e unul mai descurcaret decat cel de care spui dumneata.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...