11 august 2010

să se stingă lumina, că o scoatem noi la capăt cumva!

A doua zi după furtună. Înnorat. Conduc spre serviciu cu o bombonică de ardei iute şi tamarind în gură. Mă trezesc în maşină. Alţi şoferi nici măcar atât. Fac yoga, beau ceaiuri, sunt ardeleancă, dar degeaba . aici sunt diavol la volan. Citesc în Reforma că mai bine nu te ciocneşti cu vreun taximetrist ori maxi-taxist, că s-ar putea să iei bătaie. Solidaritate în faţa şoferilor de maşini mai acătării, dreptate după permis luat cu cinci ore de conducere şi nici 500 de pesos plătiţi la Delegación. Ajung la birou.
Tanti Maria, femeia de serviciu  îmi vorbeşte mult, ca de obicei, şi i-aş răspunde dacă aş pricepe ce-mi zice. (Ultima oară am fost convinsă că-mi spune cum nu mai e apă. Tocmai când intram în locul de unde mi-ar plăcea ca toţi să iasă spălaţi temeinic pe mâini.Mai să nu mai intru. Avea un ziar în mână şi acoperea o găleată plină. Ies, spălată pe mâini exagerat de mult, să văd când se termină apa, tanti Maria acoperea ziarul cu o altă hârtie. Cred că aici apa se evaporă mai repede decât în altă parte.)
Mă duc la cubiculul meu. Scriu. Salvez la cinci minute, şi ultimul Ctrl+G* îl fac pe întuneric.Toţi pe coridor, în partea cu cubicule şi fără geamuri . Ne împrietenim, spaniolul e încântat de McDonalds sau aşa e felul lui de-a vorbi, joder!, ajunge la Fidel Castro, mă retrag lângă mexicani, dezbatem prezentul dureros, alegem un lider, împărţim mâncarea şi femeile**, se face ora 13, mergem şi mâncăm. Semafoarele nu merg, haos, ne întoarcem, la fel de întuneric, iau laptop-ul de la birou acasă, bateria se descărcase şi nu-mi puteam lua acasă, pe memory stick, frumuseţea de document. După 1 km intru în zona în care nu s-a luat curentul dar deja era 15, ora de masă a locanicilor. O oră şi jumătate după netreziţii de dimineaţă.
Ajung acasă scriu povestea asta fadă şi mă simt bine. Suzi nu e de acord că unii se lasă pe tânjală.
_______________
*     Greu mi-a mai fost să mă obişnuiesc cu prescurtările spaniole. Ctrl+G e Ctrl+S pe care-l ştiţi. De la guardar.
**  Asta vine de la o discuţie cu un prieten. Fabulam că după o catastrofă cât mică cei afectaţi tind să-şi facă o societate a lor, cu lideri, mâncare drămuită, femei împărţite, pază.
Bookmark and Share

5 comentarii:

  1. "Tocmai când intram în locul de unde mi-ar plăcea ca toţi să iasă spălaţi temeinic pe mâini."

    Aaa, eşti rea! Mie mexicanii mi s-au părut foarte curaţi şi grijulii cu chestiile astea. Problemele mari sunt cu francezii şi ceilalţi civilizaţi... Şi dacă ajunserăm aici: voi, la serviciu (şi în orice altă clădire mai cu ştaif), "hârtia" tot în găleata de lângă o aruncaţi? (Asta a fost singura chestie care m-a incomodat serios în Mexic.)

    "dreptate după permis luat cu cinci ore de conducere şi nici 500 de pesos plătiţi la Delegación"

    E, păi ce, ei nu crezi că sunt din ăia care conduc pe şestache de la 14 ani?

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce? nu am aratat cu degetul, desi cunosc niste persoane pe care le-am urmarit apoi prin cladire, sa vad pe ce anume pun mana ca pe urma sa stiu sa ating doar cu servetelul. Cred ca pe masura ce sansele de a avea apa si sapun sunt mai mari omul renunta.
    Aia care ar conduce pe sestache de la 14 ani poate au deja sofer. Si nu cred ca tocmai 5 ore de conducere, niciun examen si 500 de pesos ii impiedica sa scoata nasul in lume in vreo masina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar ma gandeam: iata ca mai folosesc si altii Ctrl+G. Dar eu ma gandeam la ceva din Excel :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Aaaaa! Acum m-am prins! Titlul e cumva o aluzie la o melodie de-a lui VANK? Vremuri, nene!

    RăspundețiȘtergere
  5. pai da, ca de trei zile tot cade curentul si se opreste lucrul pe aici. de vina sunt niste destepti care lucreaza la o linie de tramvai care au atins si niste fire prin care trecea curent pentru o importanta parte din oras.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...