un sombrero vechi

Nu-mi dau seama cum arata un sombrero purtat timp de doi ani, cu mici pauze.

Cert e ca in 2008, pe vremea asta, ma asezam cu putere pe valiza, trageam fermoarul si puneam lacatul, pe ultima suta de metri inainte de marea aventura mexicana.

Imi dau seama fara groaza ca habar nu aveam ce ma asteapta. Chiar daca am fost cu mult timp inainte cu ochii mereu pe ziare,televizor, carti si documentare, mai ales de cand stiam incotro ma va duce avionul, surprize au fost mereu, sunt si vor mai fi.

Mexicul e intr-o alta lume. Nu mai frumoasa, nu mai urata. Alta, pur si simplu.

N-am stiut niciodata cum sa va vorbesc despre tara aceasta: ca unui cititor care nu stie nimic, ca unuia care a fost si rememoreaza, prin infimele mele randulete, clipele frumoase sau nu petrecute aici, ca unuia caruia nu-i trebuie sa stie neaparat cum merg lucrurile atat de departe de tara.

E o experienta interesanta si cel mai mult mi-e teama ca n-o sa stiu sa o povestesc cum se cuvine. Dar nu exista, incadrat intr-un tabel cu multe rubricute, un mod de a vorbi despre un loc in care esti musafir asa ca mergem mai departe zambind.