ce avea sa-i scrie din Bucuresti Eleonora Duse lui Gabriele D'Annunzio

Sosită la Museo Centrale del Risorgimento pentru expoziţia Van Gogh, constat cu plăcere că acelaşi complex muzeal adăposteşte şi o expoziţie despre Eleonora Duse.

Mă alătur hoardelor de vizitatori care au avut nenorocul să întreprindă o asemenea acţiune într-o după- amiază de duminică, vedem încolonaţi şi înghesuiţi lucrări ale pictorului mai sus menţionat, dar şi tablouri semnate de Cezanne, Braque, Pissarro, Millet şi Gauguin, constat că mai am până o să văd galbena cameră de la Arles pentru că la Roma nu a ajuns şi, mă scuzaţi, e pentru prima oară când răsuflu uşurată că s-a terminat (e clar că sufăr de o formă uşoară de agorafobie, poate doar Google Art să mă mai ajute!) şi purced către expoziţia dedicată actriţei italiene. 

Costume, afişe, scrisori, unicul film (mut) pe care l-a făcut şi o lămurire: de la D'Annunzio voia un singur lucru când, la 1900,  venise în turneu la Bucureşti: să scrie repede-repede la Veneţia pentru alea două mapamonduri, o să-i placă, pentru că imediat ce o să aibă o grămadă de bani o să i-i trimită.

 Biletul se termină îmbărbătător, la fel ca şi acest post. Su, via, amore!

Ah, dacă treceţi prin Roma să ştiţi că data închiderii expoziţiei Van Gogh este 20 februarie, nu 6 februarie, cum scrie pe afiş (la cererea publicului însetat).

De exemplu, la 7 seara atât de mare era coada la intrare.