ce-mi lipseste de dincolo

Beatrice, sunt o aiurita, abia acum imi dau seama ca mi-ai pus INTREBAREA.

Ca oricărui om căruia i se urăşte cu binele îmi lipsesc următoarele:

1.Transportul în comun. Bucureştiul care acum mi se pare extrem de  mic, tramvaiele, troleibuzele, metroul, independenţa călătorului, na! Şi liniştea pietonului!

2. Rădăcina de pătrunjel, ţelină, păstârnac şi orice alt furnizor de gust de mâncare ca acasă. Socul, da. Icrele, câteodată. Pâinea, pâinea! Cireşele, prunele şi luna mai când mergeam zilnic la piaţă, după căpşune.

3.Mămăliga ca acasă. (v-am povestit că aici făina pentru mămăligă se găseşte doar la plafar şi aceea greu se aseamănă cu ce-mi făceau mie rost părinţii. Jos mălaiul grişat şi cel nixtamalizat! ("nixtamalizarea" e fierberea boabelor de porumb în apă cu clorură de calciu şi apoi măcinarea fierturii. Făina e mult mai fină şi e folosită pentru prepararea tortillei)

4.Mersul la chioşc pentru Dilema, veche sau nu.

5.Mersul acasă la prieteni, simţitul ca acasă în căminul altcuiva (aici n-aş intra în bucătăria cuiva, ce să mai spun de umbla în frigider?)

6.Agitaţia de la birou îmi lipseşte şi mie, plus lucratul în limba română.

7. Cititul pe o terasă.

8. Condusul singură pe  E60 Bucureşti- Tîrgu-Mureş şi retur, cu popas la Sinaia şi apoi la Braşov.

9. Pus cu mâna mea benzină la benzinărie.

10. Deja exagerez: Guerilla de dimineaţă şi ştirile vorbite despre Ro. Mă minunez de multe ori aici când îmi dau seama câtă atenţie acord eu unor ştiri despre Mexic şi mexicani, care nu doar că nu ma afectează, dar nici măcar nu mă interesează. La anul sunt alegeri prezidenţiale şi, din 2008 de când sunt aici, se povesteşte despre asta şi se înşiră mii de puncte de vedere despre succesorul actualului şef de stat. Who cares?