Un mexican la cârma FMI?

În cazul în care cade înţelegerea tacită din 1944 cu privire la şefia Fondului Monetar Internaţional (care să revină unui european), mexicanii se gândesc la Agustín Carstens Carstens (de două ori Carstens, da. Numele de familie ale mexicanilor, ca în multe alte ţări sunt: primul cel al tatălui, al doilea al mamei) pentru înlocuirea lui Dominique Strauss-Kahn.

Carstens este un economist renumit în această parte a lumii:  fost ministru de Finanţe şi Credit Public al Mexicului şi director adjunct al FMI, a studiat Economia la Institutul Tehnologic Autonom din Mexic (o universitate bună de pe băncile căreia au ieşit mulţi diplomaţi mexicani), a lucrat ca stagiar la Banca Naţională Mexicană în 1982, un an mai târziu a plecat la

Chicago pentru un master şi apoi pentru Doctorat, iar în 1985 revenea la Banca Centrală direct pe postul de Trezorier Şef şi şef de cabinet al Guvernatorului instituţiei.

Din 1999 până în  2000, a fost director Executiv al FMI pentru  Costa Rica, Salvador, Spania, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua şi Venezuela.
În 2000, a fost desemnat subsecretar de stat la Ministerul mexican de Finanţe şi Credit Public, iar în august 2003 director administativ adjunct al FMI. În octombrie 2006, a renunţat la acest post şi a fost nominalizat Coordinator al Programului Economic al proaspătului ales preşedinte mexican, Felipe Calderón Hinojosa, pentru ca la întâi decembrie al aceluiaşi an să preia frâiele Ministerului de Finanţe.În decembrie 2009, a fost înlăturat lin din fruntea finanţelor şi numit Guvernator al Băncii Naţionale. 

Cu un an în urmă, când FMI a acordat Mexicului o linie de credit flexibilă, Carstens explica de ce se iau aceşti bani, în condiţiile în care ţara nu a fost lovită atât de puternic de criza mondială şi-şi dezvăluia, de altfel, viziunea despre misiunea Fondului: "Ceea ce face Fondul Monetar Internaţional este să sprijine statele care au un bun comportament economic să dea stimulente ţărilor care evită criza"

Pentru ce le cade greu mexicanilor, în afara aspectului fizic (deloc în discordanţă cu media) şi a asocierii cu preşedintele Calderon (deşi a fost invitat să revină în ţară şi de către contracandidatul la preşedinţie la alegerile din 2006, Andres Manuel Lopez Obrador)? 

Nu pentru optimismul justificat (unde se prevedea o creştere economică de 3,8-4,8% pentru  acest an până acum PIB a crescut cu 4-5%) ci pentru pensie: după 20 de ani în slujba Băncii Naţionale a Mexicului, Carstens are o pensie al cărei nivel depăşeşte cu puţin 150 de mii de pesos (cam nouă mii de euro)  pe care o ridică ori de câte ori nu este angajatul vreunei instituţii publice, cum s-a întâmplat între 1999 şi 2006, cât nu s-a aflat în ţară.

Alături de Agustin Carstens, un alt nume mexican vehiculat în context este cel al fostului preşedinte Ernesto Zedillo. Celelalte nume care pot intra în joc se află aici.