dar in Mexic care mai e treaba?

Suntem în anotimpul ploios. Sunt zile care te fac să crezi că te afli în Anglia, altele care încep promiţător şi se sfârşesc tragic cu ploi torenţiale (tip o găleată cu apă răsturnată în cap, o dată la 2 secunde, la nesfârşit), trafic de toată ruşinea, inundaţii şi, în general, blocaj iar, la final, alte zile în care nu plouă, spre supărarea celor care au ieşit pregătiţi din case (cu cizme de cauciuc şi haine groase, pe un soare dogoritor.)

Am fost la o nuntă unde preotul avea, pe lângă cele necesare slujirii în ritul catolic, şi un iPad. Când s-a referit la mire, a citat puţin din blogul lui. Preotul acesta are cam 60 de ani.

E sezonul multor fructe din care, derivând substantivul, ne înfruptăm (cu o poftă pantagruelică).

Cei de la SME- sindicatul de săraci lucrători în electricitate (care uniune de oameni, de prea mult necaz, are case de vacanţă, terenuri de golf, vehicule  Hummer şi alte simboluri ale sărăciei pe care membrii şi-o plâng) dizolvat de preşedinte anul trecut îşi continuă protestele (cine i-o fi susţinând?) şi acum au transformat piaţa centrală a oraşului, el Zocalo, în bazar. Poliţiştii ameninţau de dimineaţă că acolo n-o să se petreacă nimic ilegal dar acum, după ceaiul de la ora cinci, ne e clar că oamenii aceia s-au pus pe vândut suveniruri şi mâncare gătită la faţa locului. Ca la piaţă, ce mai!

Au protestat, zilele trecute, şi sute de tineri care nu au fost admişi la facultate. Vor o şansă.N-o vor primi.

Au fost şi aici examene de grad didactic. Au fost şi note de trei şi lamentatio ad Liviam că totul s-a dus pe râpă. Aici am o altă poveste care soseşte imediat.

S-a tras un semnal de alarmă deloc panicat după ce o fetiţă de naţionalitate franceză, în vârstă de doi ani, a sosit din Hexagon cu rubeolă. Lumea se vaccinează de zor aici, mai ales dacă porneşte spre Europa. Ocazie cu care am aflat că rubeolei i se spune sarampión.