...nu pentru că aş avea cine ştie ce strategie media ori pentru că povestea ar fi un boom (deşi e lungă, interesantă şi mult diferită de ceea ce îmi imaginam înainte să facem fotografia cu pricina) să vă povestesc ce şi cum pe aici.
Grupul care protesta pentru că nu a fost
admis la facultăţi publice numără o mie de tineri. O altă mie de manifestanţi pe lângă cei care zi de zi blochează traficul în capitala mexicană.
"Ah, deci în Kenya nu e democraţie!?" ( :)) şi uf )e întrebarea mea după ce am aflat că, la cinema în Nairobi, toţi spectatorii se ridică în picioare înainte să înceapă filmul. Se intonează imnul de stat după care urmează un jurnal de propagandă de 10-15 minute. Apoi filmul, evident.
Astăzi în drum spre birou am reuşit să parcurg un kilometru în 10 minute. Un grup mare de oameni (cu pancarte) se îndrepta spre o manifestaţie. La întoarcere, am împroşcat cu tot felul de sudălmi într-un trafic frate cu melcul şi cu broasca ţestoasă (chiar, care e mai lent dintre cele două vieţuitoare înainte amintite?) Motivul, imprevizibil de altfel: manifestaţia la care mergeau oamenii aceia de dimineaţă.
Azi n-a plouat. Nici ieri. Nici alaltăieri. E cald.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!