Cantina La Opera- impuscaturi, istorie si tequila

De cum am ajuns în Ciudad de Mexico mi s-a spus că n-o să ajung niciodată să cunosc oraşul dacă nu fac turul barurilor tipice mexicane: las cantinas. Acolo e viaţa, acolo e adevărul, acolo iese Mexicul din om. 

Acuma poate aţi reuşit să mă cunoaşteţi: nu sunt genul! Merg devreme la culcare, nu beau şi apoi clar nu par băştinaşă (ăsta fiind un dezavantaj, mai ales după căderea serii, aici). 

Când însă soarele e de trei suliţi pe cer, o scurtă vizită într-o cantina poate fi o plăcere.

Am intrat în, poate, cea mai opulentă cantina mexicană: La Opera, unde se spune că Pancho Villa ar fi năvălit călare şi, de precipitat ce era, a mai tras şi nişte focuri în aer. Un glonte s-a oprit în tavanul care a fost cu grijă restaurat, de atunci, pentru ca gaura să rămână mărturie peste veacuri. (e punctul negru din centrul fotografiei, în dreapta lustrei.)

Desigur, La Opera trebuie vizitată şi pentru picturile de pe pereţi, separé-urile sale ori tavanul său poleit.

Cum spuneam, am intrat acolo la miezul zilei, când nici de mâncat nici de băut nu putea fi vorba. Am cerut o cafea şi unul din cei zece chelneri care tocmai îşi începeau ziua de lucru mi-a spus răspicat că o cafea nu vine niciodată singură La Opera.

Aşa că am plecat.

Nu înainte de a face câteva fotografii, desigur.

La Opera se află pe strada Cinco de Mayo, la numărul 10. La doi paşi de Zocalo, piaţa centrală a oraşului, şi nu prea departe de Casa de Los Azulejos (despre care o să vă povestesc în zilele următoare.) Meniul e modest: tapas spaniole, salată Caesar, peşte gătit ca prin partea locului. În timp ce vine mâncarea, puteţi savura o Margarita sau, dacă vă ştiţi cu sufletul puternic, direct o tequila.