În 1860 se năştea, în România, Jean de Paleologue- cel care avea să-şi găsească gloria peste ani semnându-şi opera, pur şi simplu, PAL.
Autor de afişe, ilustraţii şi litografii, Jean a plecat de tânăr la Londra unde a lucrat sub numele Julius Price (atenţie, nu Julius Mendes Price).
La Paris îşi desăvârşeşte însă talentul, din mâna lui ieşind mii de ilustraţii şi sute de afişe, toate semnate PAL. (Dacă vă pasionează subiectul el ce cel care a lansat moda doamnelor voluptoase în grafica publicitară. Un exemplu aici)
La Paris îşi desăvârşeşte însă talentul, din mâna lui ieşind mii de ilustraţii şi sute de afişe, toate semnate PAL. (Dacă vă pasionează subiectul el ce cel care a lansat moda doamnelor voluptoase în grafica publicitară. Un exemplu aici)
Se zice că era un personaj excentric mereu învăluit în mister. Într-un inverviu acordat la Miami în 1942, puţin înainte de a muri, se prezenta "Prinţul Paleologu, direct descendent al ultimului împărat creştin al Bizanţului. Strămoşul meu, Constantin al XII-lea a murit înfruntându-i pe turci în 1543."
Se mai spune că în Statele Unite ar fi ajuns la 1900, însoţind-o pe Sarah Bernhardt. S-a stabilit la New York, a continuat să creeze ilustraţii, afişe publicitare şi s-a implicat inclusiv în lumea filmului.
În 1917, în Mexic, un nord-american proprietar de farmacie cumpără faimoasa Casa de los Azulejos, şi-şi instalează aici afacerea (Sanborns and Sons).
Renovează clădirea şi, pentru pereţii marelui salon, îl angajează pe PAL care, din gravor şi ilustrator se transformă în muralist. În imagine, păunii lui PAL, în ceea ce acum este un restaurant.
Cum o fi fost viața în Mexic și în România, pe atunci?
De ceva vreme, pozele care decorează însemnările tale sunt foarte Micu(ţe). Păunii abia se văd.
RăspundețiȘtergereDaca doresti iti trimit foto pe mail. M-am saturat sa-mi vad pozele prin alte locuri de pe internet si nu-mi place varianta cu numele meu scris in diagonala ...Alternative?
RăspundețiȘtergereA, am înţeles motivul. Cred, însă, că eşti anacronică. :) Noul internet (cel social şi axat pe user-generated content, care se cam naşte sub privirile noastre) cred că aşa va fi: un fel de comunism amabil în care ce-i al tău e şi al meu, fără să ne mai cerem permisiunea. Şi, până la urmă, poate că e corect: atâta vreme cât fotografiile respective nu sunt opere de artă ci instantanee luate la repezeală, şi atâta vreme cât nu conţin personaje ca să-ţi pui probleme de privacy, de ce să fii nemulţumită? Ceva vanităţi, cumva, şi nu ştim noi? :)
RăspundețiȘtergereCred ca mai degraba ironiile si zâmbeţelele anonime sunt anacronice. Cât despre noul internet, îţi recomand "The Myth of Digital Democracy" ca să putem discuta despre comunisme şi anonimate.
RăspundețiȘtergere