Dacă aveți mâinile ocupate cu rozariile Sfântului Iuda Tadeul și nu puteți citi pe îndelete, faceți click mai jos ca să ascultați povestea.
V-am povestit aici despre modul în care e sărbătorit Sfântul Iuda Tadeul în Mexic.
V-am povestit aici despre modul în care e sărbătorit Sfântul Iuda Tadeul în Mexic.
Nu ştiam nimic despre el până în iarna lui 2010 când, după ce mă pierdusem cu maşina în Ciudad de Mexico am ajuns în Cuajimalpa, un cartier sărac (un sat alipit metropolei cu zeci de ani în urmă) lipit de Santa Fe, un cartier de birouri în care se află şi cel mai mare centru comercial din America Latină.
Şi, cum rătăceam pe străzi certându-mă cu Silvia, vocea navigatorului GPS, îmi iese în cale un tânăr cu o statuie imensă pe cap. Era mare cât el, practic! Junele mergea încet şi dădea repejor din buze. Am reţinut statuia: un "sfânt" cu togă verde, cu o mulţime de rozarii agăţate de gât. Silvia îmi spunea să o iau la dreapta, la dreapta nu era decât o fundătură, eu o luam înainte, apoi mi se cerea să mă întorc, eu continuam înainte.
Cine ştie cum se vedea de sus traiectoria mea, cert e că aveam inima cât un purice. Era 11 dimineaţa şi pe străzi nu trecea nicio maşină (nu că în cei trei ani petrecuţi în Mexic aş fi coborât vreodată geamul să cer indicaţii). Am făcut probabil nişte opturi căutând pe linia orizontului nişte zgârie-nori. Unde e blocul înalt o fi şi drumul mai larg şi cu indicatoare.
O gândire sănătoasă într-o metropolă, aş spune.
Până să ajung la liman tânărul cu statuia pe cap mi-a mai trecut prin faţa ochilor de două ori. Cel puţin o jumătate de oră cu greutatea pe cap înseamnă păcate multe, mi-am zis. Ajunsă acasă mi-am sunat o prietenă. Mi-a recomandat o carte. Am citit-o şi m-am lămurit: când eşti deznădăjduit şi rugăciunile tale nu au niciun rezultat, poţi face apel la sfinţi noi. Poate, poate.
S-ar părea că în cazul tău Sfântul a funcţionat: după ce ţi-a tăiat calea de trei ori ai găsit drumul corect!
RăspundețiȘtergereSunt îngrijorat pentru tine dacă ai ajuns să te cerţi cu nişte voci necorporale! (Asta îmi aduce aminte de ce zicea un înotător american despre antrenamente: ai înotat mult dacă ai ajuns să vorbeşti cu marginea bazinului; ai înotat prea mult dacă aceasta a ajuns să îţi răspundă.)
Nu te ingrijora prea tare, caci mi se intampla si lucruri mai grave. Pe Silvia am vrut sa o sparg cu ciocanul cu alta ocazie (tot asa, pierduta prin oras eram). Ea insista sa merg inainte si sa o iau la dreapta. Am mers, a trebuit sa ma opresc din cauza unei masini de teren din care a coborat un ins urias (astia vin din nord, avea peste 1.80) care mi-a spus, destul de amenintator "no hay paso". Eu l-am contrazis si am dat sa i-o arat pe Silvia si el mi-a mai spus o singura data (la cate filme proaste am vazut mi se parea ca ar fi vrut sa imi spuna mai multe dar nu putea) ca nu exista nicio strada acolo, asa ca am disparut. Alte opturi, alte certuri plus inima cat un purice. Dar nu contest ca e o bucurie sa conduci prin Mexic. Si da, hartile Silviei sunt la zi, tocmai ca sa evit asemenea situatii. Nu si nu.
RăspundețiȘtergere"Pe Silvia am vrut sa o sparg cu ciocanul"
RăspundețiȘtergereAi mei mi-au zis când eram mic să nu dau într-o femeie nici c-un ciocan! Şi ce frumos o cheamă - Silvia! Cum te-a lăsat inima, fiinţă tenebroasă ce eşti?
Ceea ce-mi aminteşte de cel mai mişto banc din ultima vreme:
"E adevărat că dacă lumea ar fi condusă de femei n-ar mai exista războaie. Doar nişte ţări îmbufnate şi invidioase care nu-şi vorbesc una alteia."
Monica, gata, ţi-am rezolvat problema: schimbă GPS-ul! Schimb-o pe Silvia pentru Vetuţa!
RăspundețiȘtergere