Palatul lui Iturbide - prin centrul istoric al capitalei mexicane

Clădirea din imagine e un adevărat exemplu, atunci când vorbim despre barocul în arhitectura civilă din Noua Spanie.  

Deşi e cunoscută sub numele de Palatul lui Iturbide, niciodată nu a fost în proprietatea militarului şi omului politic Agustín de Iturbide.

Adevăraţii proprietari erau  Miguel del Berrio y Saldívar, Conte de San Mateo Valparaíso şi Marchiz de Jaral de Berrio (un întreprinzător într-ale mineritului şi creşterii animalelor şi apoi Mare Primar al Capitalei Ciudad de México) şi ginerele său.

Se spune că primul a cerut să se construiască această clădire cu mare lux, iar cheltuielile să se ridice la nivelul zestrei fiicei sale. Voia să evite, în acest fel, ca soţul acesteia, Marchizul de Moncada, să o trimită, la cât de risipitor era, pe Apa Sâmbetei.

Arhitecţii, schimbaţi de câteva ori, au reuşit, până la urmă, să îi facă pe plac Contelui de San Mateo Valparaíso: ridicat pe patru niveluri, cu patru turnuri pe colţuri, o curte interioară care o imită pe cea a Palatului regal din Palermo, unde s-a născut proprietarul.

Atrag privirea trecătorilor şi cele 18 coloane dorice minuţios sculptate în piatră de calitate.

Dar ne întoarcem la numele clădirii:se pare că ginerele, Marchizul de Moncada, care bani ştia să scoată şi din piatră prelucrată, nu doar din cea seacă, i- a închiriat palatul cu pricina lui Agustín de Iturbide chiar înainte ca acesta să fie încoronat Împărat al Mexicului.

Apoi, palatul a fost împrumutat Şcolii de Minerit iar în 1885 a fost transformat într-u hotel. În 1965 a fost cumpărat şi restaurant pe către Banca Naţională a Mexicului pentru ca 7 ani mai târziu să devină spaţiu pentru expoziţii.

În  2004, a primit numele Palatul Culturii Banamex. Adăposteşte peste patru mii de opera din  cultura mexicană, toate aflate în proprietatea Băncii.