5 octombrie 2011

ritualuri, Cola si Chiapas

Bonampak, Chiapas, Mexic
Răcoare la altitudine, aprilie călduros la tropice. Suntem la munte. În Chiapasul de unde vin culorile, rebeliunile subcomandantului Marcos, cafeaua şi liniştea apăsătoare a junglei. Maimuţe urlătoare, crocodili de toate felurile, păsări, ţânţari, turişti. Şi mayaşii cu profilul coborât parcă de pe piramide, mărturie că timpul nu e un duşman, dacă ştii să-l faci să treacă în cicluri.

Comunităţile maya tzotzil din care se iese o singură dată. Grupuri de indigeni care  nu vor să audă de lumea modernă decât atunci când vin subsidiile (de obicei din vestul Europei luptătoare pentru drepturile omului) şi Coca Cola.


Biserica Sf Ioan Botezătorul din San Juan Chamula, Chiapas
Zinacantan  şi San Juan Chamula sunt cunoscute în lume pentru sincretismul dintre catolicismul adus de conchistadori şi credinţa locului. Aici nimic din afară nu are întâietate. Iisus nu e la dreapta Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul e dispus central: e sfântul locului. Ceilalţi sfinţi au alte nume. Biserica nu are bănci. Mese cu ofrande, pe laturi. Lumânări, rânduri-rânduri, pe podeaua acoperită cu ace de pin, fum, rugăciuni.


Ritualuri.
Ilol, şaman sau vrăjitor.

Suferinzi şi vindecări: bărbaţii marţea, femeile joia, găini şi ouă care absorb energiile negative.

Mănunchiuri de busuioc, pox (pronunţat poş) adică un alcool din trestie de zahăr, Coca Cola şi o explicaţie: odată ce e băută, gazele eliminate se unesc cu boala. Ies, zgomotos, împreună. Eructaţie întru vindecare.
Pe vremuri, era acel pox. Alcool care distruge ficatul. 

San Juan Chamula, Chiapas, Mexic
Anii '50 au adus băutura ritualurilor şi a straturilor sociale. Aici “apa neagră” se vinde la jumătate de preţ, în comparaţie cu marile oraşe şi e mai ieftină decât laptele chiar. Face parte din modul de viaţă. Puternicii locului care au decis cine poate vinde băutura în zonă. Concurenţa dintre Pepsi şi Coca Cola care se poartă strict la nivel de preţ. Câştiguri care finanţează alte afaceri: cămătărie şi trafic de persoane, de exemplu.

Şi rebeliune: Armata de Eliberare Naţională Neo-marxistă a subcomandantului Marcos care a început în 1994 lupta împotriva guvernului central, a globalizării şi, în special, a acordului NAFTA. Camioanele Coca Cola blocate în drumul lor spre satele îndepărtate.   Chiar şi aşa, băutura ajunge la cei care au nevoie de ea şi o beau chiar de două ori pe zi.

10 comentarii:

  1. Iu-huuu! Ce bine-mi pare că ai ajuns până acolo şi scrii despre ele! Vrem poze de pe Usumacinta şi din junglă! În bărcuţă am simţit că am atins un moment important din viaţa mea: veneam de atât de departe, eram străinul prin excelenţă, iar pe malul drept fumau printre porumb şi colibe grănicerii guatemalezi, pe malul drept era jungla mexicană. Mi-am zis atunci ca iepuraşul din bancurile maghiare: "Fuuutu-i, ce departe stau!".

    Dacă vreodată mai calc prin ţara aia minunată, Chiapas-ul va fi primul vizitat, urmat de Yucatan şi, pe partea cealaltă, coasta pacifică şi Morelia (care mi se pare un oraş agreabil-burghez - mai puţin amfiteatrul "V.I. Lenin" (!!) al universităţii locale). Dar ce zic eu? - tot Michoacanul e de revăzut!

    N-am fost deloc în jumătatea nordică (nu mă refer la sinistrele oraşe de graniţă, distruse de traficul de droguri, ci cel mult până la Monterrey), nici la Veracruz (de ăsta chiar îmi pare rău). Tu ai avea ceva să ne spui despre locurile alea?

    Şi o întrebare serioasă: am văzut ţinute la Oaxaca, în zocalo, un fel de cursuri populare. Sub arcadele de pe cele patru laturi ale pieţei se adunau grupuri de indigeni, se instala o tablă portabilă (ca un şevalet de mari dimensiuni) şi se preda. Ce? - nu ştiu. Ai putea oare să-mi spui mai multe despre chestia asta? Mă roade că atunci n-am întrebat - dar e drept că nici nu aveam pe cine, deoarece călătoaream singur şi nici nu vorbesc spaniola.

    Mi-aduc aminte că înghiţeam în sec când vedeam panourile alea cu "junta de buen gobierno", în care eram încunoştiinţat că sunt pe teritoriu zapatist. Angoasă în ciuda căreia nu mi s-a întâmplat nimic, ba chiar cred că poţi să ţi-o iei mai urât prin Italia sau Spania decât prin rău-famatul Mexic.

    RăspundețiȘtergere
  2. vai de mine, ce comentariu lung, ce sa spun mai intai?
    ah, nu stiu de ce sa se fi schimbat lucrurile intre timp dar cand am parcurs noi usumacinta nu era pic de granicer guatemaltec pe malul celalalt. Niste copii la baie, atat. Si puternica mea convingere ca nu doar ca nu se opreste trecerea central americanilor catre marele licurici de la nord ci chiar se incurajeaza. Ca sa nu iti spun ca vaslasul nostru statea pe un sac pe care scria CAFE GUATEMALA. tacut om, dar muncitor! Si eu, tot ca iepurasul din bancul dumitale, "vai ce la sud ma aflu!"
    Despre Veracruz am auzit povesti din doua tabere diferite: si mie imi pare ca am avut ocazia sa merg si am zis ca nu ma intereseaza. In Chiapas ne-am cam luat-o dar oarecum elegant, nu urat. O sa va povestesc. Ah, poate te intristez: ghizii cu care am umblat erau prieteni cu un chiapaneco-irlandez nepotul subcomandantului Marcos. Nu mai e.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multi comandanti, multe culori, prea multe maimute urlatoare, o groaza de sincretisme iar peste toate bubbles coca (cola bineinteles).

    Eu gasesc Mexicul obositor. Acolo unde e safe sunt prea multi oameni, acolo unde sunt putini oameni nu pare prea safe - deci iar obositor.

    Cred insa ca ma pregatesc de pensie, am nevoie ptr relaxare doar de un loc in care sa fie ocean, un scaun comod si o carte buna; sa pot intra in apa fara sa rog pe nimeni sa sa uite la lucrurile mele, just like that. Poate o fi varsta :) .

    RăspundețiȘtergere
  4. unde ai fost in Mexic si cand anume?

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Monica,

    Numele meu este Cristi Harbuz si incepand cu luna decembrie a acestui an pornesc o calatorie pe bicicleta prin America Latina (cubiclaprinamericalatina.wordpress.com). Startul calatoriei este Ciudad de Mexico, iar finishul Valparaiso in Chile, via 18 tari :) Am vazut ca romanii nu au nevoie de viza pentru Mexic, dar ca autoritatile mexicane iti pot interzice intrarea in tara daca nu : - deţineţi bilet de călătorie pentru reîntoarcerea în România sau în ţara în care domiciliaţi; (am doar dus, ca de intors o sa ma intorc din Chile, dar nu stiu exact cand)
    - demonstraţi că beneficiaţi de servicii turistice achitate anticipat sau că deţineţi resurse financiare suficiente pentru perioada şederii; (cat? daca stii bineinteles. chiar te cauta in portofel?)
    - deţineţi asigurare medicală valabilă pe întreaga perioadă a şederii în Mexic; (din asta am)
    să faceţi dovada asigurării condiţiilor de cazare; (eu merg pe couchsurfing si cu cortul)
    - nu esti în posesia invitaţiei de la un cetăţean mexican sau român stabilit în Mexic, prin care se asigură cazarea şi acoperirea cheltuielilor de sejur în perioada şederii pe teritoriul naţional (nu am asa ceva)

    Intrebarea mea e: sunt chiar atat de stricti??? Cei de la ambasada Mexicului din Bucuresti mi-au spus ca pe foarte multi romani ii trimit inapoi autoritatile din aeroport.

    Sper ca ma poti ajuta cu vreo informatie pentru ca tu esti acolo in momentul asta. Iti multumesc anticipat si te rog sa ma scuzi daca am indraznit prea multe. In caz ca-mi vei raspunde (fingers crossed :) poti sa-mi dai adresa ta de e-mail la care sa te mai deranjez cu una alta :) Ceea ce vreau eu sa fac gasesti pe blogul de mai sus cubiclaprinamericalatina.wordpress.com

    Eu iti multumesc!
    Cristi Harbuz

    RăspundețiȘtergere
  6. multi romani sunt trimisi inapoi din aeroport pentru ca Mexicul (obligat sau nu de vecinul de la nord) nu isi permite sa i se bata obrazul ca trimite emigranti in SUA (desi pana la urma nu e greu sa treci frontiera de la nord). Asta ar fi justificarea.As spune sa incerci sa-ti faci rost de cat mai multe "certificari" pentru perioada pe care o petreci acolo (cazare, traseu etc). Ma mai gandesc si iti raspund ce ar mai fi de facut. E delicat, pana la urma. Si, chiar daca siguranta este si nu este in Mexic (depinde de zone si daca e zi sau noapte) studiaza bine problema. Mexicul nu sta pe roze din punctul asta de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc pentru raspunsul tau atat de prompt, dar mai ales pentru disponibilitatea de a te mai gandi la ce sa-mi spui "!ojo!" si de a dialoga in continuare. Ti-am gasit adresa de mail pe pagina Povestilor tale pe facebook, iar cu acordul tau o sa vorbim acolo (ti-am trimis mail).

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bună Monica,

    Mă numesc Iuliana şi locuiesc momentan în Tijuana, Baja California. Cât timp ai de când locuieşti în Mexic? Mi-ar plăcea să ţinem legătura , să împărtăşim mai multe idei.
    Îţi las linkul blogului meu, şi poate ne găsim pe Facebook.
    Take care,
    http://iulianapapuc.com/

    RăspundețiȘtergere
  10. Saluti, 3 ani sarbatoriti cu fast la inceputul lunii. Tocmai am "cunoscut" pe cineva in Quintana Roo

    ca sa se intalneasca Nordul cu Sudul via centrul tarii iti sugerez sa mergi la distillerychannel.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...