15 noiembrie 2011

Salutări de la Roma!

Căci acolo duc drumurile mele, acum. Ştiu ar fi fost bine să fi trăit acum două mii de ani, să fiu în trend. 
Dar în acest moment viaţa e generoasă cu soare, portocale în copaci, mici bucurii pentru stomac şi mă opresc la lucrurile pozitive.

Am lăsat în Mexic o parte din inima-mi. Ţara aceasta ţi se opune, la început , cu ostilitate pisicească pentru ca apoi să ţi se insinueze în cele mai tainice unghere ale aparatului cardio-vascular. Aşa e Mexicul şi n-o spun eu pentru prima oară. Dovadă: cîntecul şi jocul.

Sunt tristă că am plecat, bucuroasă că m-am apropiat iar de Europa.

Ne-am despărţit în Piaţă Garibaldi: fieful mariachilor din Ciudad de Mexico. Un loc pe care toate ghidurile turistice ţi-l recomandă fără să-ţi adauge un lucru important: în Piaţa Garibaldi e frumos când cântecele îţi sunt cunoscute, când ştii ce să le ceri să-ţi cânte mariachilor veniţi la masa ta şi când Cielito Lindo e ultimul pe listă sau nu e deloc.

Dansul continuă.La fel şi poveştile. Din Mexic şi din alte colţuri ale lumii.

4 comentarii:

  1. povestile tale-s faine, din orice colt de lume ar veni :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, multumesc! Zazuuuuu, cum m-as fi inscris in calendarul tau dar daca am o plita electrica pana peste doua saptamani ce sa-ti prezint, oua fierte?

    RăspundețiȘtergere
  3. sau prajite. sau crude, cu miere. bune pentru gat :)))

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...