Căci acolo duc drumurile mele, acum. Ştiu ar fi fost bine să fi trăit acum două mii de ani, să fiu în trend.
Dar în acest moment viaţa e generoasă cu soare, portocale în copaci, mici bucurii pentru stomac şi mă opresc la lucrurile pozitive.
Am lăsat în Mexic o parte din inima-mi. Ţara aceasta ţi se opune, la început , cu ostilitate pisicească pentru ca apoi să ţi se insinueze în cele mai tainice unghere ale aparatului cardio-vascular. Aşa e Mexicul şi n-o spun eu pentru prima oară. Dovadă: cîntecul şi jocul.
Sunt tristă că am plecat, bucuroasă că m-am apropiat iar de Europa.
Ne-am despărţit în Piaţă Garibaldi: fieful mariachilor din Ciudad de Mexico. Un loc pe care toate ghidurile turistice ţi-l recomandă fără să-ţi adauge un lucru important: în Piaţa Garibaldi e frumos când cântecele îţi sunt cunoscute, când ştii ce să le ceri să-ţi cânte mariachilor veniţi la masa ta şi când Cielito Lindo e ultimul pe listă sau nu e deloc.
Dansul continuă.La fel şi poveştile. Din Mexic şi din alte colţuri ale lumii.
Bine ai (re)venit in Europa!
RăspundețiȘtergerepovestile tale-s faine, din orice colt de lume ar veni :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, multumesc! Zazuuuuu, cum m-as fi inscris in calendarul tau dar daca am o plita electrica pana peste doua saptamani ce sa-ti prezint, oua fierte?
RăspundețiȘtergeresau prajite. sau crude, cu miere. bune pentru gat :)))
RăspundețiȘtergere