 | |
| Monument inchinat indigenilor din Chiapas |
Se apropie Crăciunul şi e timpul să mă ţin de cuvânt: o poveste despre o călătorie pe care o pun pe locul întâi al întâmplărilor fericite din viaţa mea- Chiapas.
Aflat în sudul Mexicului, statul e vizitat mai degrabă de către europenii în căutare de cunoaştere, pe când americanii şi canadienii caută căldură şi odihnă (la cât de scurte le sunt concediile nu e de mirare că vor să se odihnească, pe de altă parte) şi le găsesc de cele mai multe ori la malul Oceanului (Pacific sau Atlantic, Mexicul le are pe ambele). Concluzia e a mea personală şi e întărită de cei patru ghizi cu care am avut de a face pe parcursul călătoriei.
Noi l-am văzut în cinci zile pline dar, dacă rămâneam două săptămâni acolo, am fi avut ce face, fără să ne plictisim o clipă.
Chiapas e un loc binecuvântat de natură şi pedepsit, parcă, de Cel de Sus: pădurile tropicale, plantaţiile de cafea de la înălţime, fauna şi flora luxuriantă, comunităţile de indigeni care de când se ştiu luptă: contra colonialiştilor spanioli, contra alipirii la Mexic, contra autorităţilor locale şi centrale.
Alimentate (cât se mai întâmplă acest lucru) de ONG-urile europene, comunităţile nu vor alege niciodată stimulentele oferite de administraţie în schimbul acceptării de a intra în programele de educaţie, sănătate şi muncă.
Indigenii subcomandantului Marcos îşi vor terenurile, apa, râurile, resursele, tămăduitorii şi plantele lor. Îşi vor înapoi natura şi timpul lor. Da, timpul care pare să se fi oprit în loc acum sute de ani când mayaşii ridicau piramide şi aşteptau încheierea ciclului solar deloc speriaţi de sfârşitul lumii.
Chiapas e raiul pe Pâmânt.
Radacinile europene si concediul canadian m-au facut sa pun pe lista de calatorii din 2012 un weekend lung (4 zilei) in San Miguel de Allende, la recomandarea unei prietene cu radacini si concediu asemanatoare. Pentru Chiapas iti voi cere instructiuni si recomandari peste inca un an, probabil :)
RăspundețiȘtergereE un bun început, până la urmă. E numit enclava americană în Mexic, pentru că mulţi americani iubitori de cultură mexicană (nu dintre cei care merg la plajă)s-au retras aici la pensie. Locul e mult mai scump decât restul ţării, tocmai din această cauză, dar chiar şi aşa cei retraşi acolo (mulţi dintre ei au bloguri) se declară mulţumiţi de climă, ambianţă şi, ha ha! mâncare. Sper să aveţi timp să mergeţi şi la Guanajuato, care e în apropiere. Noi am fost de Paşte şi ne-a plăcut! (vremea şi procesiunile)
RăspundețiȘtergereCinci zile pline? Hehe! Make it ten, la băiatu' - din care cinci doar la San Cristobal de Las Casas! Se înţelege, atunci, de ce mi s-a pus un nod în gât când am plecat spre Quintana Roo!
RăspundețiȘtergereÎn junglă aţi stat cumva la ăla care avea o cuşcă cu maimuţele mono? Şi prin gospodăria căruia curgea un torent ieşit din junglă, cu apa cea mai curată posibil? Era o cascadă micuţă sub care am stat vreo oră în culmea fericirii, a păcii interioare şi a împăcării cu toate.
wow, zece zile chiar că e frumos! Dar ce ai făcut cinci zile în San Cristobal? Ăla cu maimuţele era un canadian? Noi acolo am mâncat, o să pun poze. Sub cascada aia eu pot sta cu folos (pentru mine) o viaţă întreagă. Viva la selva Lacandona!
RăspundețiȘtergereCanadianul cu maimute! :))))) OMG!
RăspundețiȘtergere