Chiapas- raiul pe Pământ (3)

...şi am mânat peste noapte la San Cristóbal de las Casas. 

Oraşul a fost, până acum peste 100 de ani, capitala statului Chiapas, astăzi e doar capitala culturală. Şi cel mai magic dintre orăşelele magice, dacă e să îl citez pe preşedintele mexican (mai multe localităţi din Mexic se numesc magice pentru  potenţialul lor turistic.Stimulente pentru localnici ca să atragă şi mai mulţi turişti. Ca să-şi păstreze titulatura, trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Au fost cazuri când, din cauza construcţiilor abuzive, "magia" a fost retrasă şi implicit subvenţiile autorităţilor centrale)

Fondat la 1528, a devenit încet-încet un oraş impunător peste toată Căpitănia Guatemalei (statul Chiapas actual şi Guatemala). 

E locul unde doamnele pretindeau că leşină la slujbe ca să poată bea din păhărelul adus de urgenţă de doncelele (slujitoarele) care aşteptau afară semnalul. În pahar se afla ciocolata (băutură din amidon de porumb, cacao şi scorţişoară) care ajunsese să fie interzisă în biserici de către preoţii supăraţi de atâta dezordine în Casa Domnului. 

E oraşul unde, în anii '60 ai secolului trecut, un episcop a dorit să contracareze trecerea la culturile neoprotestante a credincioşilor din rândul comunităţilor indigene şi a inventat Teologia eliberatoare. Şi apoi Congresul Indian (alcătuit din reprezentanţi ai indigenilor, marişti şi Sindicatul oamenilor maoişti). Toate acestea aveau să se grupeze apoi în EZLN (Armata de eliberare naţională zapatistă) care- în 1994, când s-a semnat Acordul NAFTA- a ocupat oraşul şi şase comunităţi indigene. S-a ocupat atunci o unitate militară, s-au furat arme, au fost eliberaţi prizonieri din închisori. Armata era condusă de aşa-numitul Subcomandant Marcos, adică Rafael Sebastian Guillen Vicente care şi-a luat supra-numele de la aceste comunităţi "eliberate" în 1994 ( Las Margaritas, Altamirano, Rancho Nuevo, Comitán, Ocosingo, Oxchuc şi San Cristóbal de las Casas). Fiu de emigranţi spanioli, absolvent de filozofie, autor de studii şi povestiri a publicat peste 20 de volume până în 2011 când se presupune că ar fi murit. Cea mai faimoasă lucrare a sa este una pentru copii: "Istoria culorilor". Bazată pe mitul maya al creaţiei, e plină de învăţăminte despre toleranţă şi respectul faţă de diversitate.  Aici o declaraţie despre al patrulea război mondial.

 Şi obişnuitul album foto.

San Cristobal de las Casas