La Befana

Nu ştiu cât e de cunoscută „La Befana” în România, aşa că-mi permit să vă povestesc ca şi cum aţi fi la nivelul meu de acum 10 ani: zero, nulla, nimic barat.

Se sărbătoreşte pe 6 ianuarie şi e oarecum de înţeles de ce: la 12 zile de la Crăciun, luna e în creştere. De aici şi numele „Epifania” (grecescul epi-fanea) care ar fi manifestarea luminii lunii. (Spre diferenţă de Crăciun, care e legat de Soare.)

 Întruchiparea momentului e o bătrână care aduce daruri, căci e simbolul naturii pe moarte. Fructe uscate, mere, portocale, mandarine şi nuci. Sau cărbune şi cenuşă, în ciorăpeii pentru copiii care n-au prea fost cuminţi. 

Azi, puştiul din mine a găsit un ciorap la picioarele patului. Era plin de dulciuri dar printre ele se afla şi un cărbune mic, zău dacă pricep de ce.

Noroc că e dulce.