Locul se pretează atât de bine acestui sport încât în fiecare an o etapă a Cupei Mondiale la schi fond se desfăşoară aici, dacă e să mă iau după ce spun plăcuţele de pe Stadion.
Trecând peste competiţii, cred că e o adevărată plăcere să baţi coclaurile alunecând pe îngustele bucăţi de fibră de sticlă şi admirând peisajele.
120 de kilometri de piste întreţinute cu o privelişte amuţitoare. Lacuri, păduri, munţi obraznici împungând cerul.
- 5 euro/zi
- 20 euro/săptămână
- 50 euro/ sezon
Pe timpul verii Stadionul din Dobbiaco nu e lăsat deloc de izbelişte: aici revin pasionaţii de schi. Pe rotile însă.
În afara sporturilor de iarnă, în zonă se organizează excursii cu sania trasă de cai, cu rachetele de zăpadă sau sesiuni de schi alpinism.
La Dobbiaco se ajunge cu maşina sau cu trenul.
Căutaţi pe internet orice legătură feroviară cu Fortezza unde schimbaţi apoi cu trenul regional care opreşte în fiecare staţiune din Alta Pusteria.
Oooh, dar ce vedem acolo? Drapelul Tchad-ului? Al Andorrei?
RăspundețiȘtergereLa "voi" Raiffeisen e verde, nu galben - fro aluzie la Liga Nordului?
Inca ceva : Raiffeisen este doar acolo in nord:) cred ca localnicii nu se simt in stare sa- si puna economiile la comun cu nea Ciro de la sud
ȘtergereCred ca pentru niste fondisti din Harghita a ajuns acolo steagul cu pricina:)
RăspundețiȘtergereDespre verde: nu cred ca in Tirolul de sud au succes de- alde nea Bossi. O sa mai citesc