Cred că în momentul în care te plângi de modul în care merg lucrurile în jurul tău nu există lucru mai reconfortant decât că şi cei apropiaţi cred la fel. Doi finlandezi au mers pe această idee şi au conceput, în urmă cu 7 ani, un proiect care a prins în multe locuri ale lumii şi care, desigur, continuă.
La început, m-am cam enervat că ai pus chestiile astea aici (mă enervează "arta neconvenţională" şi mofturile ei), dar până la urmă mi-a plăcut. N-am avut răbdare cu ungurii şi italienii, mi-au plăcut mult finlandezii şi japonezii. Finlandezii pentru "text" (şi schimbările de tempo), japonezii pentru muzica elaborată (cine ar fi crezut?! - m-a dus cu gândul la trioul Avishai Cohen) - şi amândouă popoarele pentru coordonarea excelentă şi seriozitatea implicării în proiect. Mi s-a părut că fiecare popor seamănă cu clişeele pe care le vehiculează ceilalţi despre el.
RăspundețiȘtergereJaponezii mi s-au părut puţin cam moftangii - genul fără probleme serioase care însă îşi inventează pentru a pretinde că are şi suferă (suferinţa înnobilează, nu?). Prea multe prescurtări în varianta Singaporeză.
O dată în plus m-am gândit că japonezele (şi japonezii, bine) au ceva deosebit de restul asiaticelor - un fel de distincţie aparte şi eleganţă a gesturilor şi trăsăturilor. Mi se pare că japonezii sunt nişte oameni cu fizionomie frumoasă (asemeni italienilor şi iranienilor) - cred că civilizaţia (străveche şi constantă) ajunge să schimbe osatura şi musculatura feţei.
Una peste alta mi-a plăcut.
Totuşi, o chestie nu mi-a plăcut la japonezi: că delfinii şi balenele sunt delicioase, şi că noi să nu-i mai acuzăm ci să încercăm să le înţelegem cultura (culinară). Auzi tu, delfinii! M-am cam enervat.
RăspundețiȘtergereEi hai, asta nu putea lipsi!
RăspundețiȘtergere