o cafea la Roma

Nu cred să existe vreo excursie la Roma fără amintirea unei cafele bune!

Chiar dacă nu se cultivă în Italia, aici s-a desăvârşit băutura care ne trezeşte dimineaţa, dă palme de înviorare sistemului digestiv lenevit din cine ştie ce motive, ne leagă de glia cafenelelor ori a locului de unde ne facem provizia pentru a doua, a treia şi până la ultima zi în care hotărâm că aşa mergem mai departe şi nu cu înlocuitori.

Nu ştiu cum o preparaţi dimineaţa, dar,
după imediat douăzeci de ani de căutări, am trecut prin ibric şi cafea de pe Calea Moşilor (uneori şi cu hel), espresso şi cafea de la Armenească, abstinenţă neregretată pentru doi-trei ani, moka şi Illy sau ce mai găseam în Mexic şi iar espresso, pentru că la Roma e ca la Roma, chit că au trecut două mii de ani de când s-a născut zicala.

Dar de ce la Roma ca la Roma? Pentru că e Capitala țării în care, într-un frumos an cum numai 1901 putea fi, un inginer din Milano a inventat maşinăria care a transformat infuzia de cafea în cafea. Punct.

Maşinărie pe care n-o umileşti cu cafea de la supermarket, prăjită cine ştie cum şi stropită cine ştie cu ce uleiuri aromatice. Ci cu cafea de torrefazione cumpărată de la oameni care ştiu cum merge Bursa cafelei, cum să o prăjească şi ce amestecuri să ticluiască.

Când ajungeţi în centrul Romei, nu departe de Senat, în Piaţa Sant'Eustachio, miroase a cafea. Lăsaţi-vă purtaţi, ca în desenele animate, de aroma îmbătătoare, intraţi în micul templu galben, plătiţi la casa din dreapta, aşezaţi-vă la coada de pe partea stângă dregeţi-vă vocea, cereţi o cafea şi atenţie: aici cafeaua vine cu zahăr tos. Dacă nu doriţi, aveţi grijă să spuneţi de la bun început.

V-am mai spus deja, în Italia cafeaua se bea la bar, în picioare, oarecum pe fugă, luptând cu fierbinţeala lichidului dar şi cu pofta de a da gata băutura împopoţonată cu spuma espressorului.

Dacă vreţi să staţi jos, la Sant'Eustachio sunt doar şase măsuţe afară şi şezutul se plăteşte (cam un euro în plus de persoană).

Odată ce aţi strâns şi ultima urmă de spumă din ceaşcă, luaţi-o la pas. La nici un kilometru depărtare, 4 minute la pas vioi sau mai mult, dacă vreţi să admiraţi clădirile, vă aşteaptă o a doua cafea (nu vă îndemn la mai multe, o inimă aveţi!) lângă Pantheon. (Itinerariul e acesta) Pe Via degli Orfani care iese în Piazza della Rotonda, unde se află Tazza d'Oro.

Şi aici oferta e variată, preţurile sunt puţintel mai mici decât la Sant'Eustachio şi, chestiune de pur gust personal, amestecul casei mai bun.  Dacă veniţi la Roma vara, când căldura nu e un prieten foarte bun, vă recomand granita di caffè con panna, o reţetă siciliană care nu are cum să nu vă răcorească puţintel.

O ultimă precizare, dacă nu ştiţi ce cadou să le faceţi celor de acasă, dacă nu vă plac magneţii pentru frigider, şorţurile kitsch, calendarele cu preoţi sexy ori tricourile cu am fost la Roma şi n-am găsit altceva mai bun să-ţi aduc decât cârpa asta poate cumpăraţi nişte cafea. Cu preţuri pornind undeva în jurul a 20 de euro kilogramul, măcinată cum doriţi voi sau boabe, ca să-i conservaţi aroma, n-aveţi cum să vă faceţi de ruşine.

 

Am zis să terminăm cu cafelele proaste, altfel nu mă puneam pe povestit!