![]() |
In Puerto Madero |
Ar fi fost frumos: iarna în emisfera australă, fără să schimbăm fusul orar (deşi călătoria ar fi fost la fel de lungă ca una pornită din Europa). Planurile de atunci s-au soldat cu
întoarcere de două ori de la aeroport, insulte nerostite la adresa Aerolineas Argentinas, oftaturi uşurate după telefoane şi iar telefoane şi o vacanţă care putea fi folosită până în iunie 2012.
Aşa că am recapitulat scurt spaniola, l-am înlocuit pe usted şi pe tu cu vos, am muiat rău de tot s aducându-l la ceva aspirat, am şîşîit puternic ll, considerând că am făcut upgrade către spaniola argentiniană şi duşi am fost! Ne-am întors sănătoşi, informaţi şi umblaţi. Trăiască pantofii comozi!Trăiască oameni nesedentari! Trăiască!
Am ajuns pe Aeroportul Ministro Pistarini din Ezeiza la 5 dimineaţa. Cât să ne aşezăm la (singura) o cafenea de la Sosiri de pe terminalul nostru şi să ne dumirim, lângă o cafea (proastă) şi nişte medialunas, cine suntem, ce vrem şi cum putem obţine fără mare efort ceea ce doream de la o vacanţă în toamna bonairensă.
N-a durat mult: am luat un remise (un fel de taxi adică o maşină cu şofer, cam la acelaşi preţ dar ni s-a spus că mai sigură) şi am purces către oraş.
Nu există plăcere mai mare decât o călătorie într-o ţară a cărei limbă să o vorbeşti! Şoferul, un drăguţ, cu mare respect faţă de defunctul doctor Kirchner şi doamna doctor Kirchner care au făcut din ţara lor un lucru bun, ne-a explicat cum a fost rău şi acum nu mai e, cum maşina de la dreapta e un Renault 12 foarte vechi, la fel de vechi ca alte maşini care, vai de plămânii noştri!, se deplasează între diverse puncte A şi B din oraş, cum los bonairenses (locuitorii provinciei Buenos Aires, cu capitala la La Plata) sunt unii şi los porteños (locuitorii capitalei Buenos Aires) alţii, cum apa de la robinet e potabilă chiar dacă are mult clor dar guvernanţii nu i-ar lăsa pe oameni să se intoxice aşa că nu poate fi decât bună şi multe alte lucruri care ni s-au dovedit utile de-a lungul călătoriei.
Un loc in care n-am sa ajung niciodata! Stiu eu...
RăspundețiȘtergereNu se stie niciodata, Miki.
RăspundețiȘtergereN-am calatorit eu mai aproape, in Europa...
RăspundețiȘtergerehahaha, mi-a placut asta cu apa de la robinet care nu poate sa fie decat buna, ca doar guvernantii... ))
RăspundețiȘtergereMiki, bunica mea a calatorit pana la 70 de ani pana la Predeal, Brasov si Tirgu-Mures. Dupa care la 70 de ani fata ei a dus-o la Budapesta. In sensul asta spuneam ca nu stim niciodata ce ne cade in cap.
RăspundețiȘtergereCora, la inceput am ras dar mi-am luat un tom gros de istorie si un volum despre cum sa intelegem istoria Argentinei. Sunt multe dedesubturi care, pana la urma, fac logica afirmatia cu guvernantii si apa de la robinet. Cred ca si românii le erau interesanţi străinilor prin '90. cum e si viata asta!
da, da, romanii anilor '90 trebie ca erau(eram) o specie rara. intr-un fel, mai suntem si acum, unii dintre noi... :)))
RăspundețiȘtergerema crezi ca eu nu-mi revin nici acum sa vad romani intoleranti?
Ha ha, să-i auzi pronunţând "yahoo" - "şahuu"!
RăspundețiȘtergereAbsenţa "s"-ului final mi-e problematică: deşi nu ştiu spaniola, o pot înţelege binişor dacă mi se vorbeşte clar. În Mexic, de exemplu, n-am avut probleme. Cu argentiniana (şi chiliana) e însă tare complicat, cred că trebuie ureche special antrenată pentru subtilităţi sonore.
Să înţeleg că aţi fost despăgubiţi cu o vacanţă? Cu plecarea de oriunde şi sosirea în Argentina? Doar zborul sau şi cazarea? Mamă-mamă ce mişto, ce noroc au unii, dom'le, în ghinionul lor!
RăspundețiȘtergereCu beletul de avion, señor! Iar ai consumat otet?
RăspundețiȘtergere