Privind către prognoza pentru sfârșitul de săptămână și în continuare suferind de problema mulțimilor (de oameni, nu ne mai ocupăm timpul cu matematică!) ne-am spus să luăm i-me-diat mașina și să fugim din oraș.
Am ieșit puțin după nouă, am parcurs cam 100 de kilometri pe Via Salaria (sare, salariu, Roma, Aquila) și de la câțiva metri deasupra nivelului mării am ajuns amețiți și cu pupilele contractate la cam 1600. Cât să respirăm mai bine.
Terminillo, căci într-acolo o porniserăm, este stațiunea turistică montană cea mai apropiată de Roma. Mulți locuitori ai Capitalei au aici case de vacanță și mulți dintre cei care vor să schieze doar la sfârșit de săptămână o aleg ca destinație. Asta de vreo 70 de ani de când Benito hotărâse că poporul capitalin merită un asemenea loc la o distanță cât mai mică de Cetatea Eternă.
Ne-am spus să o vedem acum cât nu e aglomerată și am găsit-o populată de turiști, trekkeri, alpiniști și familii ieșite la un grătar în poienițele din jur. Am văzut și eu cum strigă un cioban italian către oile păscând în pantă, mi-am cumpărat niște miere de castan și am respirat. Dar asta am mai spus-o.
Sunt convinsă că au mai călcat și alți români pe acolo. Sper că vedeți și voi de ce:
natia asta e peste tot! ah, doar in Sarajevo n-am auzit romaneste, dar sunt sigura ca a fost doar pentru ca si din cauza ca aveam eu urechile prea plina de melodia sarbeasca :)))
RăspundețiȘtergereDar sa sari etapa cu inscriptii bilingve?
RăspundețiȘtergere