Cum să fii pieton la Roma

Fiind din nou nevoită să conduc mașina prin capitala Italiei, mi-am dat seama că lecțiile de traversat strada primite înainte să mă mut aici aveau sens cu vârf și îndesat.

Pe scurt, mi s-a spus să țin cont că verdele de la semafor durează puțin dar galbenul e destul de lung, să mă uit de două ori înainte să cobor de pe trotuar și să nu mă mulțumesc niciodată cu gândul că șoferul care mă va călca va fi pedepsit de lege, atâta timp cât eu aș putea vedea din cer cum mi se face dreptate.

Da, ați presupus bine: pietonii nu sunt deloc respectați la Roma nici pe zebre, nici în afara lor.

Azi am trecut pe lângă trei cruci metalice așezate cine știe de către cine prin locuri pe unde nu m-aș gândi că cineva și-ar pune în cap să traverseze. Toate aveau nume românești pe ele (chiar, mai există obiceiul acesta pe altundeva?!) la fel ca și crucea neagră cu fotografie de lângă o trecere de pietoni.

Atenție, așadar: șoferii din Roma sunt rareori atenți, nu neapărat rău intenționați. Mulți dintre ei vorbesc tot timpul la telefon (nu știu cum făceau pe când nu exista telefonie mobilă: opreau mașina în mijlocul străzii și se repezeau la cabina telefonică?), apoi this is a country for old men, am văzut foarte mulți octogenari la volan și presupun că știți că reflexele încetinesc odată cu înaintarea în vârstă (așa cum îmi imaginez că de nevoie conduc, la cât e de bun transportul public roman sau cât de scumpe sunt taxiurile).

Am văzut oameni care, deși traversau legal, agitau brațul drept, ca să le atragă atenția șoferilor. Mi se pare ridicol, dar e mai sănătos așa.