ce s-a mai intamplat cu mine

Am văzut Monsieur Lazhar și Detachment .

 (De vizionat mai ales dacă sunteți profesori. Ambele drame, dar viața nu e mereu sirop de zmeură de la frigider.)

Am citit, printre altele, Moartea lui Artemio Cruz. Am înțeles că îl republică editura Curtea Veche  dar mă tem, fără să trag nicio spuză pe turta mea, că
puțini cititori vor înțelege pe deplin despre ce e vorba (Mexicul e greu de descifrat, uneori)

Vecinul de vizavi a renunțat la chimia capilară și acum umblă naturel cocoșel. De ce ultimul substantiv  din propoziția precedentă: după lupte care au durat aproape un an, am reușit să scăpăm de administratorul cel hoț.

Vecinul voia cam de multișor să-i spună că pe nedrept își face administratorul publicitate în ziarul primăriei de sector, de vreme ce nouă ne lipseau de toate, deși plăteam din greu la întreținere. Ei bine, cocoșelul nevopsit a găsit de cuviință să-i dea la propriu administratorului cu ziarul în cap în timp ce acesta din urmă era pregătit să-l îmbrâncească pe vecinul de la patru.

Teatru de cartier, că prea vi se pare vouă că doar în România viața la bloc e cu cântec. Nu-i nimic, nu vor fi prea mult timp înfierbântate spiritele: e frig. Mai cald ca la voi dar cu umezeala de aici senzația o fi aceeași. Orice greșeală din textul de mai sus e cauzată de degetele-mi înghețate. Să-mi caut un manșon.

Ăți fi de acord cu mine că e o bucurie mare să găsești bani în buzunarele hainelor pe care nu le-ați purtat de ceva timp. No, tot așa numai că verde: am găsit 4 pesos mexicani într-un buzunar. Adică n-am ce face cu ei.  A fost interesant să găsesc, în dulapul hotelului din Bruxelles, un bolívar din Venezuela. Semăna atât de mult cu o monedă de un euro încât am pus-o, în grabă,  într-un parcomat. Mi-am dat seama acasă. Firma cu parcarea caută și acum un venezuelan ticălos care umblă cu mașina prin Roma.