La cinema: Io e te al lui Bernardo Bertolucci

Cel mai recent film al lui Bernardo Bertolucci, Io e te, se proiectează deja pe marile ecrane din Italia.

Filmul, cu un scenariu după romanul omonim al lui Niccolò Ammanniti,  spune povestea lui Lorenzo, un adolescent introvertit, care, în loc să meargă în vacanță la schi cu colegii de școală,
petrece o săptămână în pivnița casei.

Prilej ca să se descopere pe sine și mai ales pe sora sa vitregă, Olivia, o tânără artistă fotograf dependentă de droguri.

O poveste destul de simplă, universală, deși multe detalii sunt specifice vieții în Italia: săptămâna albă (settimana bianca, perioada pe care mulți italieni o petrec la schi, din ianuarie și până la sfârșitul lui februarie), la nuda proprietà (contractul prin care imobilul aflat în proprietatea unui bătrân rămas fără apropiați este întrăinat la un preț mai mic, trecerea în posesie urmând să se facă după decesul fostului proprietar), tinerii fără un loc de muncă, mamele posesive etc.

Din distribuția filmului: preferatul meu Pippo Delbono, pupil al Pinei Bausch, pe care l-am văzut și în Mexic și la Roma, la teatru, în rolul psihiatrului în scaun cu rotile (să aibă de a face cu starea lui Bertolucci?)  și Veronica Lazar, româncă plecată din țară în anii '60 și distribuită deseori de Bertolucci în filmele sale (a început cu Ultimul tango la Paris), în rolul bunicii lui Lorenzo.

Într-un interviu acordat publicației La Stampa, Bernardo Bertolucci spunea: “acest film este despre eliberare, cea a protagonistului și poate și a mea: am stat ani întregi închis în casă dar am ieșit  și am reînceput să fac film și să trăiesc (au trecut 9 ani de la ultimul său film, The Dreamers). Filmările mi-au făcut plăcere, a fost ca o terapie.” 

Mi-au plăcut mult panoramările verticale (mi se pare sau au început să lipsească din cinematografie din cauza efectelor speciale?)

PS: nu,filmul nu are nicio scenă de sex. Ha!