In preajma Craciunului, la Roma

Convinsă fiind că știți deja că centrul Romei nu are nimic de a face cu zona rezidențială, să vă povestesc ce ni se întâmplă nouă, vajnicilor locuitori de cartier, acum că se apropie Sărbătorile de iarnă. *(li se mai spune așa?)

Sâmbăta trecută am coborât în stradă ca s-o găsim închisă traficului și plină de tarabe cu
produse din zonă. Am lăsat baltă gândul de a merge la piață și, contra cost, desigur, ne-am întors acasă cu ulei de măsline DOC, DOP și alte abrevieri din care să rezulte că sunt făcute aici din măsline cultivate aici, cu salam de mistreț pentru cine dorește, dacă dorește, și cu varză numită kale cu nasul pe sus de către salutiști, pentru cine nu mănâncă salam de mistreț.

Apoi, în bucătăria mea a dat buzna un geniu, se pare că timpul și trecerea lui sunt foarte importante pentru dobândirea răbdării necesare mestecatului, coptului, decoratului și altor îndeletniciri cu final caloric (dar și sănătos!)

Vă doresc un Crăciun fericit și vă las o dedicație care pe mine mă răvășește. Povestea argentiniană a drumului parcurs de Maria și Iosif până să găsească un locaș. Știți voi ce și cum.