Italieni: Renato Balestrero

Protagonist al pistelor automobilistice între cele două războaie mondiale, Renato Balestrero e supranumit pilotul gentleman. 

Independent, dacă e să intrăm în detalii.  Adică își plătea din buzunarul propriu mașina potrivită cu circuitul pe care urma să participe  și taxele de participare.  La început a fost o OM, apoi o Bugatti dar Alfa Romeo a rămas favorita lui.

Fără legătură cu asta, era bun și nu s-a făcut de rușine pe unde a mers.

Își pregătea singur mașina pentru competiții, făcând-o cât se poate de ușoară: îi scotea farurile, portierele și protecțiile contra noroiului. Poate e de precizat că pe acele vremuri cursele se organizau pe străzi nu tocmai îngrijite, pe care deseori se întâmpla ba să se strice motorul, ba să se rupă șasiul ori să se mai dezumfle un cauciuc. 

Fiul lui Balestrero, Giorgio, spune- în cartea pe care i-o dedică tatălui său (Balestrero, professione pilota)- că era o adevărată provocare să concurezi, pe acele vremuri. De exemplu, în timpul unei curse organizate la Pescara, în primul tur, Balestrero a pierdut șapte minute ca să înlocuiască niște bujii, iar în turul al șaptelea a trebuit să o facă din nou și, chiar și așa, a  terminat al doilea la categoria sa! 

Prin pățanii ca acestea treceau mai ales piloții gentleman, care nu aveau în spate o echipă de mecanici.

A murit într-un accident stupid: primise un motor de Alfa Romeo pe care îl ducea spre casă în mașina sa. Oprit de polițiști ca să i se verifice încărcătura din portbagaj, a coborât și a fost lovit de o Lancia Aprilia aparținând cotidianului La Gazzetta dello Sport.

Numele lui Balestrero e dus mai departe și de scuderia Veteran Car din Lucca.