1942- Expoziția universală- Roma lui Mussolini pregătit de sărbătoarea a 20 de ani de fascism.
Se va face totul, cu cei mai buni arhitecți ai momentului, cu mână de lucru deloc scumpă (era berechet, chiar dacă se pleca în masă peste Ocean). Se va face alla grande!
Al doilea război mondial: expoziția nu mai are loc, dar, în trei ani, multe din planurile pentru EUR (Expoziția Universală de la Roma) au fost îndeplinite.
În cartierul nou construit care apropia Roma de mare, zâmbea și atunci, zâmbește și acum în soare, simbol al Italiei fasciste, travertin alb peste ciment armat (autarhie să fie, mai ales dacă ai cu ce!) Coliseumul pătrat. Colosseo quadrato, Palatul Civilizației Italiene cum e numit acum, a fost inaugurat la sfârșitul lui 1940.
Inspirat din arhitectura romană, ridicat în stil neoclasic are 54 de arcade (9 în lungime și 6 în lățime, coincidență cu numărul literelor care compuneau numele și prenumele lui ussoini pe care nimeni n-a reușit să demonstreze că a fost căutată).
Sub arcadele de jos, statui reprezentând virtuțile poporului italian despre care știm deja de la depărtare, căci stă scris pe frontispiciul celor patru fațade, că este un popor de poeți, de artiști, de eroi, de sfinți, de gânditori, de savanți, de navigatori și transmigratori (ultimului termen i-am căutat, pe drumul spre casă, o explicație și m-am gândit că nu e doar emigranți care au lăsat patria-mumă în spate și și-au văzut apoi de viață, ci cei care au reușit acolo unde au mers să creeze o comunitate care a reușit să influențeze cultura locală )
Statuile (zic sursele pe care le-am consultat) reprezintă eroismul, muzica, artizanatul, geniul politic, ordinea socială, munca, agricultura, filosofia, comerțul, industria, arheologia, astronomia, istoria, geniul inventiv, arhitectura, dreptul, supremația în navigație, scuptura, matematica, geniul teatrului, chimia, tiparul, medicina, geografia, fizica, geniul poeziei, pictura și geniul militar.
Tot la bază, în cele patru colțuri, Castor și Polux.
O singură statuie din planul original lipsește: nu a fost niciodată făcută, deși Mussolini era pe cai mari. Dictatorul călare, în marmură, urma să-i aștepte pe vizitatorii Expoziției Universale în încăperea centrală a Coliseumului cel nou. Nu i-a așteptat, n-a venit nimeni, era război.
În timpul acestuia, l-au folosit militarii germani. A fost, apoi, în 1943, locul unei bătălii între italieni și parașutiștii germani care se îndreptau spre centrul Romei. În 1953 a fost sediul Expoziției Internaționale de Agricultură, iar apoi sediul Asociației Cavalerilor muncii (o medalie italiană).
Ministerul italian al Culturii l-a declarat, în 2004, obiectiv de interes cultural, s-au pornit lucrările de renovare care acum se apropie de final.
Spuneam că e o clădire blestemată pentru că de zeci de ani așteaptă să fie folosită unui scop măreț și încă n-a avut ocazia să se demonstreze util.
La sfârșitul lui 2012, fondurile care erau destinate transformării coliseumului într-un muzeu al designului italian (Made in Italy) și sediu al patrimoniului sonor italian (Muzeul audiovizualului) au fost deturnate către biblioteci.
Dacă sunteți amatori de cinematografie italiană, l-ați văzut în 8 și 1/2 și Boccacio '70 al lui Fellini și în Roma, città aperta al lui Rossellini. Apare, desigur, și în altele. Eu, de exemplu, l-am văzut de curând în Nina, un film regizat de Elisa Fuksas, fiica arhitectului care a creat noul Palat al Congreselor, situat în vecinătatea vechiului Palat al Congreselor, în același cartier EUR.
Inspirat din arhitectura romană, ridicat în stil neoclasic are 54 de arcade (9 în lungime și 6 în lățime, coincidență cu numărul literelor care compuneau numele și prenumele lui ussoini pe care nimeni n-a reușit să demonstreze că a fost căutată).
Sub arcadele de jos, statui reprezentând virtuțile poporului italian despre care știm deja de la depărtare, căci stă scris pe frontispiciul celor patru fațade, că este un popor de poeți, de artiști, de eroi, de sfinți, de gânditori, de savanți, de navigatori și transmigratori (ultimului termen i-am căutat, pe drumul spre casă, o explicație și m-am gândit că nu e doar emigranți care au lăsat patria-mumă în spate și și-au văzut apoi de viață, ci cei care au reușit acolo unde au mers să creeze o comunitate care a reușit să influențeze cultura locală )
Statuile (zic sursele pe care le-am consultat) reprezintă eroismul, muzica, artizanatul, geniul politic, ordinea socială, munca, agricultura, filosofia, comerțul, industria, arheologia, astronomia, istoria, geniul inventiv, arhitectura, dreptul, supremația în navigație, scuptura, matematica, geniul teatrului, chimia, tiparul, medicina, geografia, fizica, geniul poeziei, pictura și geniul militar.
Tot la bază, în cele patru colțuri, Castor și Polux.
În timpul acestuia, l-au folosit militarii germani. A fost, apoi, în 1943, locul unei bătălii între italieni și parașutiștii germani care se îndreptau spre centrul Romei. În 1953 a fost sediul Expoziției Internaționale de Agricultură, iar apoi sediul Asociației Cavalerilor muncii (o medalie italiană).
Ministerul italian al Culturii l-a declarat, în 2004, obiectiv de interes cultural, s-au pornit lucrările de renovare care acum se apropie de final.
Spuneam că e o clădire blestemată pentru că de zeci de ani așteaptă să fie folosită unui scop măreț și încă n-a avut ocazia să se demonstreze util.
La sfârșitul lui 2012, fondurile care erau destinate transformării coliseumului într-un muzeu al designului italian (Made in Italy) și sediu al patrimoniului sonor italian (Muzeul audiovizualului) au fost deturnate către biblioteci.
Dacă sunteți amatori de cinematografie italiană, l-ați văzut în 8 și 1/2 și Boccacio '70 al lui Fellini și în Roma, città aperta al lui Rossellini. Apare, desigur, și în altele. Eu, de exemplu, l-am văzut de curând în Nina, un film regizat de Elisa Fuksas, fiica arhitectului care a creat noul Palat al Congreselor, situat în vecinătatea vechiului Palat al Congreselor, în același cartier EUR.
Cum ajungeți la Coliseumul pătrat din Roma: Luați metroul : linia B, stația EUR Magliana.
În zonă se mai află și alte obiective despre care o să vă povestesc zilele următoare.
O spun cu grijă, ca nu cumva să se interpreteze greşit de vreun cititor pripit: îmi place arhitectura fascistă, şi chiar foarte mult. E zveltă, aerisită, luminoasă, uşoară (adică graţioasă, ca în "La pesanteur et la grâce"), dar dă şi o impresie de forţă, soliditate şi echilibru. Conceptual şi estetic mi se pare o urmare bine dată arhitecturii antice şi celei renascentiste.
RăspundețiȘtergereVarianta nereuşită a arhitecturii fasciste este cea comunistă - greoaie (obsesia sărăntocului ajuns la putere: să aibă casă uriaşă, să moară dujmanii dă clasă dă ciudă), reciclând neinspirat elemente antice, ideologizată (vezi, la italieni chiar şi ideologia se înclină în faţa esteticii).
Pozele au un aer de parcă ar fi din anii '60. Dubios de puţine maşini!
De unde rezultă că poate telenovela cu frații indieni despărțiți la naștere se baza pe fapte reale: și eu tot așa zic: raționalismul e fain. Despre mașini: cartierul EUR e de afaceri, era sâmbătă pe la ora 11.
ȘtergereAm văzut clădirea în drum spre aeroport, dar nu ştiam ce-i cu ea. Mersi. :)
RăspundețiȘtergereFelicitări! Nu ştiam nimic despre acest obiectiv.
RăspundețiȘtergereImi place cladirea si iti multumesc ca ne-ai povestit despre ea. De cand ai scris articolul a trecut ceva vreme. Stii daca a fost deschisa publicului?
RăspundețiȘtergereImi pare ca am vazut la programul TV al lui Philippe Daverio, Passepartout, o emisiune despre rationalismul italian, despre EUR, Ministerul de Externe, Ambasada Italiei la Berlin, etc. El povestea ca de la italieni s-au inspirat si ceilalti, inclusiv nemtii fascisti, doar ca, vorba lui A., italienii au estetica in sange.
Estetica, da, vine la pachet cu copilul la maternitate!
ȘtergereRaționalismul a fost din păcate ultima zvâcnire a a arhitecturii italiene. Unde sunt curentele de altadată?
Ambasada Italiei la Berlin e o bijuterie, o să pun niște poze când le și găsesc (am vizitat-o).
Coloseul Pătrat va fi sediul Fendi, din acest an, din câte știu.