20 mai 2013

Inghetata la Roma (2)


Așa cum v-am promis aici, până la toamnă reușesc să încropesc lista tuturor  locurilor unde gelato* e gelato, nu aiureli din prafuri, pentru turiști.

Apropo de turism, încă nu v-am scris pe larg povestea Eataly. E un obiectiv turistic de vizitat nu doar la Torino.

În  capitala italiană își are sediul lângă gara Ostiense, într-o clădire imensă în care veți găsi o piață, raioane mari de carne, lactate, dulciuri, vinuri, cosmetice, toate loco și naturale, dar desigur, căci proprietarii Eataly pentru așa ceva luptă, de câtiva ani încoace.

Apoi avem (la dispoziție) cafenele, gelaterii, degustări de vinuri, lecții de bucătărie, restaurante tipice.

Italia culinară pe 3 etaje, nu alta!

La parter, cum intri pe stânga, după ce treci de torrone și ciucalată: gelato. Din lapte de Piemonte, de simți și iarba alpină pe care au mâncat-o vacile, în versiuni clasice și doar puțintel ieșite din comun.

2 € cornetul cu două globuri de gelato. Din nou, deloc prost cheltuiți. Vai, ce departe e de casa mea!
______________________________
*vorbesc într-una despre gelato și am uitat să vă spun, deși poate știați, că greșit traducem înghețată termenul gelato: primul desert rece conține mai multă frișcă, al doilea e pe bază de lapte integral și frișcă. Apoi gelato e puțin mai dens, căci nu e aerat, ca înghețata. Ca să închei, înghețata e înghețată bocnă, în timp ce gelato nu e complet înghețat. Poftim precizie în explicații!

15 comentarii:

  1. Am descoperit ieri o înghe (menționez că nu mă-ntere diferența dintre înghețată și gelato, la mine toate-s înghe) care cică-i home made. Și era bună, dar, Monica, te rog să vii la Praga și s-o jurizezi că noi aici, la țară, în mităl oiropa nu avem experiența necesară și deci nu știu dacă era pe bune home made. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. până ajung eu iată niște criterii:

    unu: să ai garanția că e făcută cu ingrediente pe care le-ar recunoaște și străbunica
    doi: să nu aibă ace de gheață
    trei: să miroasă frumos și să arate frumos (ai mânca ceva de culoare indefinită?)
    patru: să nu fie grețos de dulce
    cinci: să-ți placă de să vrei să mănânci o tonă!

    RăspundețiȘtergere
  3. ma torturati, ca io-s la regim zilele astea. si singura chestie la care sa zicem, din turnul de fildes al soicismului si incapatanarii mele, poftesc, e ingheeeeeeeeee!!! la fel ca legu, nu dau doi bani daca e gelato sau inghe, cremoasa si aromata sa fie. of, bine ca nu trec zilnic pe langa italienii cu inghetata ce isi fac veacul la fo doo strazi mai incolo

    RăspundețiȘtergere
  4. Unu: de un' să știu cu ce ingrediente-i făcută?! Că nu prea le am cu gătitul, deci nici cu recunoscutul ingredientelor.
    Doi: n-avea ace de gheață.
    Trei: definiția culorii bănuiesc că depinde de cât de înalte ți-s standardele. Ale mele-s joase, să le lăsăm așa. :)
    Patru: mie-mi place dulce (și era una cu nutela! sau ceva ce avea gust de).
    Cinci: asta cu tona e mai grea pe măsură ce-mbătrânesc, dar am executat cu mare plăcere trei buline și la o adică mai încăpeau vreo două. :D

    RăspundețiȘtergere
  5. In gelateriile astea "adevarate" se gaseste si inghetata de iaurt sau iaurtzel congelat cu fructe, adica ceva racoros si nu f. dulce?
    Eu sunt convinsa ca gelato e delicioasa si merge o data, de doua ori, dar dupa 3 pe saptamana incepe sa fie mai greu de "digerat".
    Tu cat de des mananci gelato si care sunt efectele asupra corpului uman? :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. să-ți răspund, deși nu în ordine: cum mănânc înghețată, cum vă scriu despre incident, deci foarte rar:) Apoi, în România și peste Oceanul Atlantic am constatat că se exagerează cu zahărul: în Italia nu. Există și sortimente cu iaurt, dar e ceva recent. Există un larg sector cu înghețate fără lapte (cele de fructe, de obicei) La Fata Morgana îmi place că au tot felul de inovații, majoritatea fără lapte. Preferata mea e cea cu lapte de migdale și busuioc, ce nebunie! Am trecut duminicăî pe lângă Fata Morgana și am fost în stare să nu intru!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ganz falsch, scumpă doamnă! Acele de gheaţă sunt o sugestie suplimentară că îngheţata ar putea fi naturală, cum o făceam noi în casă pe vremea comunismului. Cu cât e mai cremoasă, cu atât mai dubioasă. Aia originală, făcută de antici din zăpadă de pe Etna şi zeamă de lămâie, era plină de ace de gheaţă şi naturală cât încape.

    RăspundețiȘtergere
  8. Presupun că avea și niște ceapă înghețata asta la care te referi.

    Ca să nu mai fii repetent la capitolul bucătărie, îți explic, pe scurt, că acele de gheață provin de la apă sau apa din lapte, cremoasele nu au lapte, ci frișcă, iar, dacă tot povesteam care e diferența între gelato și înghețată, adică mai puțină frișcă și mai mult lapte, să-ți mai explic că acele sunt de prost gust și pot fi frumos spulberate mestecând vârtos. Cu lingura de lemn sau cu mixerul. Într-un recipient care nu conține gheață ci este așezat într-un vas mai mare unde se află gheață.

    Pe lung: ce spui tu vine din antichitate și pornește de la greci, continuă în Arabia, poposește în Sicilia și cu Procope la Paris dar lasă acele de gheață în pace, că nu ne oprim la sorbetto sau la granita, în Statele Unite unde, Slavă Domnului, de la gheață se preia doar temperatura joasă: compoziția evoluează. De la madam Johnson și până la Fabbri. Că nu tot ce e natural e frumos, nici măcar ciozvârtele de carne puse pe frigarea artizanală.

    Jos criticile răutăcioase1

    RăspundețiȘtergere
  9. Monica, eu de culoare voiam sa ma iau in acelasi spirit carcotas, mie mi se par dubioase inghetzatile(!!!) de coloare prea uniforma.... :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Despre care înghețăți vorbești?

    RăspundețiȘtergere
  11. Despre inghetati in general, ca eu nu fac diferenta intre gelato, inghetata la pahar sau pe bat. Cand le vad colorate frumos si (mai ales) uniform, mi-e frica de ce e inauntru.
    Exista posibilitatea sa afli daca au colorant?(asta referitor la punctul 3 al primului tau comentariu).

    Eu ma declar fericita, in Canada si US nu exista inghetati bune, sunt dulci si gretoase cum bine ai zis.:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Alea uniform colorate aș zice că sunt bine amestecate (super mixere, aoleu!) dar eu nu știu cum să mă uit la o înghețată turcoaz pe care o văd aici (nu în locurile testate despre aproape că aș băga mâna-n foc/gheață că nu pun altceva praf decât zahăr în ele)

    Coloranții artificiali pătează pielea, nu? Dar parcă și afinele sau nucile verzi, nu știu cum am putea recunoaște luând altceva în calcul decât naturalul, și atunci intervine experiența de viață.

    RăspundețiȘtergere
  13. AH, mi-am amintit de sfatul unei doamne care studiase chimie alimentară: când ai îndoieli, ia mereu cu gust de ciucalată, e singura în care nu se pun coloranți.

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna asta.
    Eu am o prietena aici care e reprezentanta de vanzari la o fabrica de... arome.
    Vinde arome la (aproape) toate companiile mari alimentare. Imi spunea ca aceste companii(mai putin pentru produse bio, evident) se feresc de colorantii/aromele naturale pentru ca acestea variaza prea mult, iar clientului nu-i plac variatiile, el vrea ca supa/inghetata lui sa aiba MEREU acelasi gust/aceeasi culoare.
    Asta se realizeaza cu succes cu arome/coloranti artificiali. Trist!

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu aş vrea îngheţată cu praf de stele.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...