Dar povestea e cu trei liceene care s- au pravalit pe scaunele de langa mine, in metroul ce rapid mergea pe linia vermelha(rosu). Pe una o apuca isteria, pe celelalte doua la fel, cum era sa raman eu, empatica peste masura, linistita?
De vina era un ceva despre care mi- am dat imediat seama ca MISCA!!! sub sfetarashul fetei care a pornit nebunia. Cum am mai auzit eu de soricei prin trenuri( salut, CFR!) m- am departat subito!
Un septuagenar a prins din zbor cosasul aiurit scos de prietena victimei, i- a smuls un piciorus, in graba, o doamna venita poate din Angola le- a zis tuturor ca nu- s normali, l- a apucat calm si l- a eliberat la urmatoarea statie.
Un incident banal, dar prietenele mele care au luat taxiul cand am coborat eu la metrou sigur s- au plictisit.
In imagine, primul avion care a traversat Atlanticul de sud, in 1922.
Adio si pe curand!
Da', totusi, sa-ti miste ceva pe sub bluza... Ca asa am inteles, nu? Tare ma tem, ca si pe mine ma apucau pandaliile :p
RăspundețiȘtergereBon voyage!
Păi cred şi eu că angoleza era calmă, la ei chestiile astea se mănâncă.
RăspundețiȘtergereEste adevărat că Insulele Azore au fost botezate cu numele câinelui regelui portugaliei perioadei respective? (Am forţat fraza, e drept, dar am vrut să-mi iasă cinci genitive înlănţuite.)
Soare, călduţ, vânticel. Coafura rezistă?
Se întâmplă ceva neplăcut cu blogul: comentariile recente nu se mai afişează cum trebuie în opţiunea "Atom", iar deasupra celei mai recente însemnări apar nişte paraziţi (ceva cu "Lockerz").
RăspundețiȘtergereEu n- am atins niciun buton, sa fie clar!
ȘtergereAtlanticul de sud, oțetule!
RăspundețiȘtergere