vesti-povesti si dari de seama

A doua zi cu soare strălucitor, a venit vara și la Roma! În curând lamentări despre căldura cea mare!

Pe zidurile Lisabonei sunt reprezentate și persoane cu nevralgii de trigemen

Se pare că am atras eu soarele, povestind despre o plimbare de august în cartierul în care am locuit în Mexic.

Am fost la centrul comercial, rezultă că de 3 luni n-am mai călcat pe acolo, păi ce fel de om sunt?!

În rest, studiez de zor  chestiuni de cultură latino-americană, nu știu cât timp îți trebuie în viață ca să fii mulțumit că știi niște lucruri.

Mă prinsesem că nu văzusem ultimul sezon din Fetele Gilmore, așa că am trecut la fapte și am lăcrimat aproape la fiecare episod (vârsta?!).

Documentându-mă pentru voi, ca orice blogger respetabil, am avut vreo zece zile cu dependență de napolitane. Am testat mărci și sortimente și mi-am jurat solemn că nu, nu pot mânca un pachet imens în fiecare zi pentru voi, iertați-mă!Voi scrie, pe larg, după ce aflu că diferiți cititori ai mei au terminat
cu dieta.

Ieri am făcut niște legături și sunt din ce în ce mai convinsă că mămoșii italieni ar trebui biciuiți în piața publică (și continuu să cred că sunt o ființă blândă). Zic că mecanismul e următorul: unicul fiu, făcut la 40 de ani, nu e lăsat să pună mâna pe nimic în casă întrucât mami și tanti servitoarea strâng totul după el. Copilul crește, studiază, mama merge săptămânal la școală să-i certe pe profesori, dacă fiul nu ia note mari, tata îi găsește ceva de lucru, îi cumpără casă, mașină, copiloiul parchează în mijlocul drumului, aruncă gunoiul lângă tomberon, pentru că punga e prea mare în comparație cu orificiul prin care trebuie să treacă, iar la piscină își aruncă șlapii fix în dreptul scării pe care coboară cei hotărâți să intre în apă altfel decât sărind și stropindu-i pe ceilalți. (Asta am dedus eu după mai multe incidente observate în traficul roman plus o pereche de șlapi negri mărimea 46 observată cu dispreț (de mine) în dreptul intrarii în bazin, deci este concluzie cvasi-științifică, nu?)

Ocazie cu care vă comunic că fac parte dintr-un program experimental conceput de mine, cu multă mișcare și tot mai multă saună, sperând să fiu acceptată, cândva, în Societatea finlandeză a saunei. O societate culturală, desigur.

Apropo de cultură, mi-am adus și eu obolul la a patra ediție a corului virtual al lui Eric Whitacre. E a doua oară când cânt pentru regina Angliei într-un singur an, finlandezii s-or supăra?

Acesta este un blog, așadar nimic nu trebuie să fie coerent. 

Vă doresc un sfârșit de săptămână plăcut!