Mă miram deunăzi de biblioteca din studioul de creație al Carolinei Herrera, fotografiată de cei de la revista Vogue. Spuneți-mi și voi dacă aceste cărți (bine, majoritatea sunt reviste legate în volume) nu cumva sunt aranjate după culoare și mărime.
O cunoștință care predă istoria artei aici la Roma îmi spune că în afară de acest curent e la mare modă să-ți pui tapet cu o mare bibliotecă, în camera de zi.
Nici n-am terminat de citit răvașul ei că îmi cad ochii pe un articol despre cineva care chiar pictează rafturi de bibliotecă! Se numește Jane Mount, iar pagina ei se află aici. Un asemenea raft de luat ochii musafirilor se vinde cu 22 de dolari, acum că sunt reducerile.
Există de multișor o discuție lungă despre cartea tipărită, rolul ei și „nesimțirea” celor care au început să digitalizeze literatură și să facă din carte obiect (mă exasperează board-urile de Pinterest în care cărțile au devenit veioze, brazi de Crăciun, scări șamd. Adică pentru alea avem dragoste dar dacă vedem un eBook reader facem ca toți dracii? Cum fac toți dracii?)
Mă țin departe de ea, desigur, cine a intrat de curând într-un cuib de viespi cine știe cu ce se poate solda o asemenea intruziune.
Mă țin departe de ea, desigur, cine a intrat de curând într-un cuib de viespi cine știe cu ce se poate solda o asemenea intruziune.
În schimbul tăcerii vă ofer, celor care vorbiți engleza, douăzeci de cărți din al căror titlu a dispărut o literă.
Lumea ar fi mai bogată cu aceste noi opere literare!
awww, New Moo as citi si eu!
RăspundețiȘtergereParc-a scris un spaniol sau ceva o carte cu la vaș kiri. Îmi amintesc că mi-a plăcut (dar, bineînțeles, nu-mi amintesc titlul sau autorul). Poți s-o citești pe aia până iese una cu vaci vampire.
ȘtergereDe pictat biblioteca , adică piesa de mobilier în sine, mi se pare ok, fiecare cu gusturile lui, dar tapetul care imită biblioteca mi se pare infiorător.
RăspundețiȘtergereIar asta cu asortatul cărților mi se pare o tâmpenie , zău, nu-i văd sensul.Altfel,da, New Moo sună interesant:P
Pictate pe o foaie de hârtie prețioasă! Uite aici mobilier fain:
Ștergerehttp://www.demilked.com/graffiti-furniture-dudeman/
adevărul e că şi eu, de când mă ştiu, îmi aranjez cărţile după culori, mai ales cele din colecţiile Cotidianul şi BPT. mi se pare că se cer aranjate aşa... :(
RăspundețiȘtergereApăi alea-s puține (alternativa ar fi pe numere, nu?) Poate e cazul să povestesc cum le aranjez eu: teme și autori. Și apoi, dacă am cinci cărți de același autor le pun după mărime, poftim!
ȘtergereCel mai haos a fost în biblioteca noastră când ne-am mutat în Mexic și când Liliana ajutorul în casă, sătulă să vadă cutiile alea cu cărți lângă rafturile goale (așteptau să-mi vină inspirația) le-a pus cum a dorit dumneaei. Geopolitică lângă manualul iubitorului de ciocolată (de fapt are sens), filosofie lângă Eating meat al lui Foer etc.
eu le aranjez după limba în care am eu cartea (!) şi pe autori în ordine alfabetică. mai multe cărţi de acelaşi autor? în ordinea alfabetică a titlului.
Ștergereproblema e că le-am pierdut şirul, că am destui cu o carte în limba x şi alta în limba y.
pînă acum am vorbit de... literatură.
cărţile turistice sînt separat, de ex., puse după ţări în nicio ordine (parcă avusesem: Europa, aproape de mine, mai departe, deci f subiectiv) şi în cadrul ţărilor, oraşele alfabetic.
din păcate aşa e o jumătate din bibliotecă şi în cealaltă nu e nici urmă de ordine. dar va fi cîndva!!!
va fi, că văd că ai foarte multă răbdare biiblioteconomică cu ele!
Ștergeream și eu autori în vreo 4 limbi aici, cum am ajuns!
mie mi se par drăguţe cărţile în bibliotecă aranjate frumos. dacă-s doar ca obiect decorativ şi n-ai voie să le scoţi din raft, mi se pare cam preţios aspectul.
RăspundețiȘtergereoricum, cînd mă gîndesc ce urîţele erau cotoarele cărţilor din .ro pe vremuri! apoi a fost o plăcere să-ţi priveşti :-) cărţile pe rafturi. da, ştiu că scopul lor principal e de a fi citite, nu privite. da-mi place cum devin unele din ce în ce mai frumoase, că te îmbie să le iei acasă după ce ţi-au făcut cu ochiul direct în librărie...
bat cîmpii. mi-e somn în continuare. foarte faină ideea cu o literă lipsă.
tapet nu, mulţumesc.
Foarte amuzante titlurile, dar îţi dai seama că au fost realizate de americani: în primul rând, s-ar părea că în alte limbi nu se publică; în al doilea, cine dracu' a auzit de unii din autori?
RăspundețiȘtergereCărţile pe post de mobilier îmi aduc aminte de prefaţa la "Lumea ca voinţă şi reprezentare" în care Schopenhauer recomanda ca utilizare pentru cartea sa echilibrarea meselor cu un picior mai scurt... Ei, dar vorba lui costi ioniţă, manelistul cu diplomă de stomatolog: "N-are cum să asculte toată lumea numai Schopenhauer".
Şi eu tot după tematică le aranjam, cu menţiunea că pentru eseistică şi filozofie generală am separat pe rafturi autorii români de cei străini, iar filozofia ştiinţei este separată de restul filozofiei. Dar în ultimii ani nu mi-au mai încăput pe rafturi, aşa încât am început să le stochez pe unde apuc, fără alt criteriu decât câştigul de spaţiu de depozitare.
RăspundețiȘtergerePrin anii 90 am fost într-o casă de oameni (de ce există expresia casă de oameni?) unde terminaseră cu bibliotecile de pe toți pereții și aveau teancuri de cărți pe jos, de-a lungul pereților rămași liberi, de păreau în mutare. Doamna lucra la o editură. Și totuși, nu există limite nici în sensul că nu te poți lăsa invadat de cărți?
ȘtergereDacă invazia este una doar spaţială, nu e grav. E neplăcut când devine interioară, ca atunci când, ademenit de o prostituată ţigancă pe Calea Griviţei m-am simţit în "Ulise" de Joyce, şi când rătăcit în ceaţa de noiembrie prin jurul Institutului Francez m-am simţit în "Baudolino" a lui Eco. Când ajungi să raportezi realitatea la cărţi şi nu invers, trebuie să faci o pauză prelungită de citit.
RăspundețiȘtergere