Pe bună dreptate se plângea Viena de dimineață că lumea e paranoică fără să aibă și prea multe drame de inteligență la purtător.
Concret, din când în când pornește câte un val de teamă în rândul utilizatorilor rețelei sociale Facebook: se fură poze, numere de telefon și alte date vitale, se știe cine ce aiureli citește peste zi și mai ridică câte un deget în sus a plăcere, se știe gradul de rudenie și numărul de prieteni al fiecăruia și multe alte motive de nedormit de după-amiaza, căci noaptea se poate.
Dacă în trecut mesajele erau retransmise direct în engleză și făcându-se referire la articole din legi care funcționează strict pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, lucru care le decredibiliza, până la urmă, acum ele circulă traduse în românește.
mesajul cu pricina |
De fiecare dată când pornește nebunia se găsește și cauza (da, mai sus e scris cu datorită, asta e, mergem mai departe fără limba română după noi) și de fiecare dată cauza este un nou serviciu oferit de Facebook.
Acuma ce se spune mai sus nu e chiar fără de rost. De exemplu, eu procedez așa de câte ori leg o „nouă prietenie socială” din simplul motiv că astfel liniștea din fața ecranului nu mi-e tulburată ori de câte ori X apreciază pozitiv o nouă rețetă cu orez, Y e de acord cu protestele din Absurdistan ori Z își completează un amic pus pe pocinoguri pe internet.
Dacă chiar mă interesează asemenea detalii din viața cuiva, merg pe pagina acelui cuiva și văd tot ce lasă omul să se vadă.
Dacă chiar mă interesează asemenea detalii din viața cuiva, merg pe pagina acelui cuiva și văd tot ce lasă omul să se vadă.
Vă îndemn așadar să purcedeți la mutat cursorul și să nu uitați că, revenind la ce spunea Viena pe Facebook: dacă pui poze cu tine despuiat pe Facebook asta e, te-ai expus singur din două click-uri și trei mișcări!
Pentru protecție, s-a inventat perdeaua de duș de mai sus, pe care o puteți achiziționa de pe Amazon plătind puțin peste 15 dolari, acum că sunt reducerile.
ramane cum am stabilit: cine isi posteaza chilotii pe fb sa faca bine 1. sa si-i asume si 2. sa aiba grija sa ii posteze curati :|
RăspundețiȘtergereStiu niste unii, carora li s-a spart casa, dupa ce, fiind in vacantza in Grecia, au tot pus poze, plus programul de a doua zi. Cit sa stie tot hotzul cumsecade, ca ei miine sint la Thasos, sau la muzeul de pe Acropole, deci nu ii va deranja nimeni, in timp ce string cu metoda, adica civilizat, fara firimituri pe jos si ushi de la dulap rupte - si eficient, adica fara sa arunce prosteshte in vailze obiecte de care nu sint interesatzi. Au venit grecii acasa si nu era nici o dezordine. Doar lipseau multe obiecte, toate de valoare. Si, imi povestea dinsa printre lacrami, in timp ce io ma tzineam sa nu fac pipi pe mine de ris, ca i-au luat pina si o posheta italieneasca nush ce marca scumpa si cum o sa mai poarte ea pantofii aia mov, fara posheta asortata? Voila! Poalele-n cap pe FB.
RăspundețiȘtergereVai, asta e trist (până la partea cu poșeta care mie cel puțin îmi spune că doamna respectivă era puțintel exhibiționistă, altfel nu scria programul pe ore). Sunt oameni care trec acolo foarte multe informații doar pentru că le sare în fața ochilor o ferestruică unde sunt întrebați: la ce școală ai fost? Cine e mama ta? Adresa exactă ne-o dai? Străinilor care te opresc pe stradă să afle asemenea lucruri despre tine zău dacă le spui mai mult decât „sictir!”. Cred că e magia internetului. Am văzut imagini din anii 80 cu invitați la televizor, aici în Italia. Oamenii ăia povesteau tot vrăjiți ceea ce în fața unui polițist sau a unui judecător adevărat n-ar spune nici picați cu ceară. (era un curs despre diverse formate de program, cel în cauză era un fel de proces. )
ȘtergereLa polul opus un grup de doamne (cu vârstele între 35 și 70 de ani) întrebate de șefa lor dacă nu își fac cont pe internet ca să comunice mai ușor cu ele printr-o singură postare unde nu trebuie să insereze două alineate de curtoazie la început și la final. Au răspuns nu cu o teamă așa de mare în ochi că n-am mai avut energia să le explic că n-o să stea nimeni să le pună lampa în ochi ca să-și publice viața online, că își pot inventa pseudonime, că-și pot pune 10 lacăte de nu ela va găsi nici fiul lor, de ar încerca să le caute. E teama de necunoscut, clar.
Soluţia e simplă: postezi doar lucruri cu care nu ţi-ar fi ruşine nici în faţa prietenilor reali. Poze din vacanţă, dacă tot vrei tu să iei faţa lumii cu ele, doar după ce ajungi acasă, iar date personale de identificare, cât mai puţine. Eu n-am trecut, de pildă, nici măcar unde am absolvit facultatea şi care a fost ea.
RăspundețiȘtergereFacebook ar trebui să pună lângă acel lăcățel „Cheia e la tine!”
ȘtergereCred că doar un psiholog ar putea explica de ce se lasă lumea vrăjită de întrebările puse de o pagină internet, de ajunge să declare și laptele băut de la mama.
io crecă mă culc, că am şi citit "şi laptele bătut de la mama" şi mi-a plăcut expresia!!
RăspundețiȘtergerefb iz di enemi, hărei! :)
FB is not the enemy, we are our own enemies!
ȘtergereDar și „laptele bătut de la mama” merge! Pentru cei care din diferite motive n-au beneficiat de alăptarea la sân.