În loc să citesc mai departe despre refugiații din calea schimbărilor climatice, mă uit iar la ceas, mă uit pe geam, ascult tunetele care vin la x secunde după fulgere, nu calculez unde anume a pornit totul și exclam: aici e climă tropicală!
Plouă.
Cum trece de ora mesei, cum norii negri se adună pe cer și-i dau drumul. E a nu știu câta zi în care se repetă figura.
Plouă.
Se va opri curând. Ieri chelnerii de la restaurantul în care am mâncat la prânz au așteptat după noi: niște pantofi noi din piele întoarsă nu pot fi cedați pe altarul schimbărilor climatice! Am așteptat, ploaia s-a oprit, pantofii sunt impecabili.
Plouă.
Singura, dar chiar singura mea problemă este că anul trecut soarele ne-a ars plantele din ghivecele pe care le zăriți în imagine. Ne-am conformat, am dat azaleele pe lavandă care zău dacă pricepe ce caută aici: unde e soarele?
Plouă.
mdea. cam asa si pe la noi...
RăspundețiȘtergerela oră fixă, zile la rând?!
Ștergeredap. de cand am venit, numa asa o tinem! vrum vrum, tac pac, fleosc fleosc!
ȘtergereA plouat și azi. La aceeași oră. Am zis să știți.
RăspundețiȘtergereE identic şi la noi. Dar probabil că ştii asta de la ai tăi deja...
RăspundețiȘtergereAi nu se plâng de vreme, deși au nepoțel de scos în parc. Ce oameni!
Ștergere