Nu pe stradă, ci în filmulețul corului virtual al lui Eric Whitacre.
Nu primiți niciun premiu, nu primiți povestea înregistrării (aproape că am uitat nervii cauzați de ușile trântite de vecini captate de microfonul cu care mă înregistram printre triluri, de ascensorul care de obicei nu duce pe nimeni dar în trei seri la rând a transportat cred că și spirite)
Uneva la 0:51, dintr-un bloc micuț roz, eu. Indiciile după care am fost găsită, în afară de bretonul meu legendar: eram îmbrăcată în negru și cântam. Ca toți ceilalți peste 5.000 de coriști, de altfel.
Blog vienez te-a găsit?
RăspundețiȘtergereasa ti se pare ca am eu atentie la detalii? :)) nu.
ȘtergereDa' chiar, de unde și până unde? Plus că, dacă o făcea, aveam de povestit!
ȘtergerePăi noi două am fost implicate în conversația cu pricina așa că m-am gîndit că dacă nu eu, atunci vieneza.
ȘtergereCît despre povestit, poate ai uitat, Monica, și deci nu mai e nimic de zis. :D