Arena di Verona- Aida1913

Motivul pentru care mii de turiști vin vara la Verona nu este să-i atingă sânul de bronz al Julietei sau să mănânce pizza: Arena din Verona găzduiește în fiecare vară o mulțime de spectacole.

Anul acesta, poate știți, poate nici nu vă interesează, Verdi și Wagner sunt sărbătoriți cu fast cel puțin în țările din care provin. Au trecut două sute de ani de la nașterea lor.

La Verona e Verdi (Wagner o fi la Bayreuth) .

Cum n-aveam decât sfârșitul de săptămână la dispoziție, l-am ratat pe Placido Domingo care era joi și duminică seara.

Am văzut în schimb Aida, în montarea de acum 100 de ani.

Majestuos! Și nu mă limitez la vestitul marș, din fericire e cunoscut pe toate stadioanele:)

Decorul, soliștii, orchestra, dirijorul, arena în sine. 

Am cumpărat biletele pe internet, cu mult timp înainte. Pagina web a arenei e foarte bine organizată, ți se oferă posibilitatea să vezi cum vei viziona spectacolul din locul în care urmează să-ți cumperi biletul. 

Cu câteva zile înainte, am primit un e-mail în care ni se explica cum eleganța și discreția nu sunt doar niște cuvinte dragi mie ci și o cerință pentru spectatori. Wax. Am văzut neni în tricou, despre pantaloni scurți nu-mi amintesc. Am văzut și persoane ridicol de elegante. Smoking cu păr ciufulit?

Am intrat, plin de japonezi, ruși și nemți. Sau cel puțin în jurul nostru așa era. Imediat după intrare, perne pentru doritori (3 euro, împrumutate). Niște aficionados au venit cu pernele lor, branduite Arena di Verona. N-am găsit, că-mi cumpăram. N-am avut nevoie, dar cine e sensibil și stă în tribune știe ce înseamnă 5 ore pe scaun (cu pauze).

În depărtare, un spectator înfocat care urla bravo Oren! Bravo Cigni! Bravo Maestro! după ce se termina fiecare arie. Mi-aș fi dorit un pistol (nu mă judecați prea aspru, am văzut și eu, după ce a trecut folia, Django dezlănțuit). 

Japonezii din fața mea (știu povești despre cum se manifestă ei la spectacole, aplaudă doar la sfârșit, ca să vă faceți o idee) erau uimiți. După care au înțeles ce și cum și aplaudau și ei cu restul celor din public.

 

Ce-mi place mie la Aida: Su del Nilo. Eram mică și, unde strigă ei guerra, guerra, guerra!, mi se părea că aud haida, haida, haida! 

Lucru pe care mi l-am amintit și în seara spectacolului.

Mi-a plăcut. Mă mai duc și altădată.














(Mi-am copiat aici datele de mai jos pentru că pe urmă Arena le va scoate și eu sunt capabilă să uit și c-am fost acolo, la ce memorie de am)

Dirijor	Daniel Oren
Regizor	Gianfranco de Bosio
Coregrafia	Susanna Egri

Regele	Carlo Cigni
Amneris	Violeta Urmana
Aida	Fiorenza Cedolins
Radames	Marco Berti
Ramfis	Orlin Anastassov
Amonasro	Ambrogio Maestri
Marea preoteasă	Antonella Trevisan
Solul	Saverio Fiore