In Italia la masa: caponata

Dacă aveți treabă, puteți să ascultați povestea făcând click mai jos. Dacă nu, nu!
 ‘La masa in Sicilia: caponata’peAudioboo

Habar n-am cum face mama ghiveciul de legume, pentru că eu n-am făcut niciodată, deși e una dintre mâncărurile mele preferate cu sos de roșii.

Românii l-or fi preluat de la turci, pe când în Italia, unde l-am descoperit la restaurantul la care obișnuim să mergem, un fel de mâncare mult asemănător vine din Sicilia. 


Caponata, căci despre ea este vorba, e un amestec de ingrediente (toate vegetale, între care neapărat se află și vinetele) prăjite și amestecate apoi cu măsline, capere și sos dulce-acrișor de roșii. În toată Italia există, spune Wikipedia, 37 de rețete clasice. Dar pun pariu că fiecare familie în care se gătește vârtos are caponata ei.

Rețeta originală, adusă în Sicilia de spanioli, era cu pește (caponada în spaniolă, dolphinfish în engleză sau Coryphaena hippurus pe numele lui științific și lăsat așa în traducerea în limba română a  Regulamentului (CE) nr. 2328/2003 al Consiliului din 22 decembrie 2003 de instituire a unui regim de compensare a costurilor suplimentare apărute la comercializarea anumitor produse pescărești din Insulele Azore, Madeira, Insulele Canare și departamentele Guyana Franceză și Réunion, din cauza ultraperifericității acestor regiuni.)

Un pește nu pentru oricine care a fost înlocuit de cei care nu și-l permiteau cu vinete.

Dacă acum e un simplu antreu, pe vremuri era mâncat în porții mai mari, cu pâine.

Din 1916, a început să fie produsă și pentru a fi conservată. Caponatina se cheamă produsul, singura diferență fiind mărimea cubulețelor de legume din conținut.

N-am făcut ghiveci, am făcut caponata.
Când era căldura mai mare, ca să fie atmosfera din bucătărie cu adevărat siciliană!