Dacă vă învârtiți prin casă cu treabă, puteți să ascultați povestea. Dacă nu, lectură plăcută!
O rețetă făcută numai și numai în casă, care s-a transmis din mamă-n fiică, pentru niște dulciuri delicate oferite doar la ocazie, cu cafea.
La nunți, mirii le dădeau oaspeților pistokeddos, lăuza îi primea după ce-și aducea pe lume copilul, iar nașii acestuia îi primeau la botez.
De aceea, poate, prepararea lor, nu tocmai ușoară, era denumită munca bucuriei.
Buni și cu vinuri dulci și licoroase, pistokkedos sunt niște savoiardi mai mari.
Niște pișcoturi, niște limbi de pisică. Niște bunătăți.
Niște pișcoturi, niște limbi de pisică. Niște bunătăți.
interesant!
RăspundețiȘtergereTu Coco, data viitoare scrie ceva mai mult, am crezut că ești un spammer.
ȘtergereSă știi ce le pui musafirilor sub nas data viitoare! Le spui pistokeddos, complice, și or să creadă că i-ai înjurat!
Chiar că sună a înjurătură! Pronunţat rapid, se aude că începe cu "pizd..." şi se termină cu "...dos", deci e cuvânt din clasa de mare risc. Mai bine spune-le musafirilor că le serveşti pizdochi (zi-le că e o specialitate basarabeană, consună cu "pif-paf, ti plieznesc pisti ochi!").
ȘtergereSunt cumva cu fistic (pistacchio)?
Halal! La o căutare rapidă cu Google ("pistokeddos"), apari pe poziţia a şasea!