Am niște restanțe însoțite de foto color, dar încep prin a vă încuraja să profitați de tinerețe și de avantajele ei.
Muzeu. Verona. Cald.
La casă, așteptând să ni se dea biletele de intrare.
O cucoană, explicând-și în spaniolă gestul rapid pentru reflexele pe care le-ar putea avea cineva la 80 de ani, înhață din mâna unei turiste vorbitoare de limba germană niște ochelari de soare. Și-i pune pe nas, i-a uitat la casă când își răscolea în poșetă după banii de bilet, ce noroc că i-a găsit!
Ochelari rotunzi, cu niște briz-brizuri laterale, lentile verzulii.
Nemțoaica îi explică pe limba ei, calmă, meine Sonnenbrille în sus, meine Sonnenbrille în jos, mis gafas în sus, mis gafas în jos îi răspunde începând să se agite cucoana, iar eu lungesc arătătorul mâinii drepte, care nici nu părea telescopic până atunci.
Se face de un metru și indică niște ochelari de soare uite aici la casă, unde i-ai lăsat, cucoană.
Nici n-a trebuit să vorbesc. Îi ia, și-i pune pe nas așa pătrățoși, fără briz-brizuri și cu lentile albăstrii, îi înapoiază nemțoaicei liniștite ochelarii cu briz-brizuri. Da, sunt ochelarii mei.
Din spatele meu, în italiană: ce nemțoaică scârboasă, ai văzut ce urât s-a uitat la doamna?
Da, tu, nemțoiacele astea scîrboase care nu se simt onorate cînd le șterpelesc senilele latinofone ochelarii! Ba de-a dreptul se uită urît!
RăspundețiȘtergereCred că am vocație de nemțoaică urîcioasă. :D Pînă o să ajung senilă și-o să-mi pară rău că carma iz ă bici.
carma iz ă bici, ce păcat. de aia încep să mă îngrijorez pentru mine, carele mă simt cu vocație de nemțoaică urâcioasă, dar reacții latinofone. Zgripțuroaică mă văd!
ȘtergereDragelor, eu SINT zgriptzuroaica si nu am nici o apasare pentru asta. Doar asa, din cind in cind, rarissim. Nu desperatzi!
RăspundețiȘtergereAcu, e drept, si nemtzii astia, dupa ce au pierdut si WWII, nu au mai fost lasatzi sa se inarmeze+ toate alelalte care favorizau razboinicia. Asa ca copiii, dupa anii 40, au fost crescutzi - j'imagine - in totala necunoastere a procedeelor de aparare si cu idealizarea non-combat-ului. Altfel, nu e explicabil de ce doamna germana, dupa ce i-a spus cucoanei de 2 ori ca sint ochelarii ei, nu a intins RAPID mina si nu i-a smuls ochelarii de pe nas. Which is what I would have done without as much as an eyelash bat.
Să știi că așa e, Vera! Capac la toate, doamna germană era cu soțul german care și el, calm (până la urmă clar nutreau speranța că totul era și va fi fost o neînțelegere sau au mai avut de a face cu oameni dificili) spunea „dar sunt ochelarii ei!” pe un ton foarte jos, nu cumva să se facă toți trei de rușine (când eu și alții provinciali ca mine căscam gura la ei).
ȘtergereMa scuzati ca intervin, dar spanioloaica s-a comportat ca orice nesimtita de dimbovitza care se respecta, chit ca riul respectiv nu trece prin madrid. Ca sa-l citez pe reine maria rilke, un leu gramada:)
RăspundețiȘtergereEu zic ca duamna de Dambovita ar fi fost cu o falca in cer si cu una in pamant. Cu decibeli, amenintari si insulte. Cucoana mea era doar o aiurita cu gesturi rapide..
ȘtergereOho, bine că nu s-a petrecut în Grecia! O linşau localnicii pe nenorocita de nemţoaică. Solidaritatea deficitelor bugetare.
RăspundețiȘtergere