tablou din viata

Până reușesc să mă adun, iată o foto pe care aș dori-o poster la mine în birou.

Ploaia din Ciudad de Mexico (e sezonul acum).

 Undeva în centrul orașului. Celor din imagine le e greu cu siguranță. Mie nu. Ce frumos!

Ar mai fi de adăugat că mi-am
amintit în sfârșit de unde să încep cu căutările (user și password) pentru contul de pe Goodreads. Lumea mă urmărea ori se împrietenea cu mine și eu nu mai intrasem acolo de cine știe când. Bine, rezultă că de anul trecut.

Am scris repejor ce am mai citit între timp, să-mi crească moralul.

 Nu de alta, dar venind acasă de la piață am intrat în lift cu o doamnă cu accent de-al nostru. Am întrebat, na, dacă e româncă, a răspuns afirmativ adăugând că nu știa că doamna Maria (face curățenie la vecinii de vizavi) are o fata așa de mare (adică eu, care clar nu mă știu îmbrăca, dacă se iscă asemenea gânduri).

Dacă aș fi fost depresivă acum m-ați fi adunat cu mătura și fărașul.

Mai ales că mi-am dat seama că de la frigiderul magazinului alimentar și până la casă (căci pe bon nu apare) am rămas fără bucata de taleggio pe care o pofteam de câteva zile încoace. Astea-s marile nenorociri în viață!

Later edit: ca să reintru în atmosfera de Stockholm, o să mă uit la Sonată de toamnă.