Nu știu dacă v-am povestit și pe blog sau doar în comentarii pe alte pagini despre veverițele de peste Ocean.
Niște șobolani cu coadă stufoasă nu alta! Obrăznicături care-mi veneau pe masa din terasa de la serviciu,
urinau privindu-mă drept în ochi ca să-mi arate cine e stăpânul la cafenea și ar fi sărit și pe mine, dacă n-aș fi fost atentă, pun pariu.
urinau privindu-mă drept în ochi ca să-mi arate cine e stăpânul la cafenea și ar fi sărit și pe mine, dacă n-aș fi fost atentă, pun pariu.
Obișnuite cu oamenii, desigur, și cerșind mereu de mâncare, deși erau zdravene, căci puțini sunt răi ca mine pe lumea asta.
Stockholm, muzeul satului (Skansen, na!).
O veveriță cum numai Mariana de la Vatra Dornei mai poate fi.
Roșcată, nu gri, prietenoasă și insistentă fără să depășească limitele.
O scandinavă.
O drăgălașă ca și surata ei de am ponegrit-o mai sus.
Glumim, dar suntem mai mulți pe planeta asta. O să accept. Dar să-mi lăsați măsuța curată!
Hahaha! "Marianele" de la Vatra Dornei... Inca de cand eram pustoaica si mergeam cu parintii in parcul statiunii, le chemam ciocnind 2 nuci. Si in zilele noastre tot asa le chemi :)
RăspundețiȘtergereNoi eram in trecere,aveam 10 ani, si auzisem in parc ca pe una o chema Mariana. Ce dezamagire cand am aflat ca pe toate le cheama asa! As fi vrut sa luam una si m-a speriat tare gandul ca un turist a avut o veverita in camera si i-a sfasiat perdelele.
ȘtergereBag seama ca astea-s ca vrabiutele din Tuileries care, daca nu esti pe faza, iti fura piscotul de langa cafea. :D
RăspundețiȘtergereHoțomane, da!
Ștergere